O sa va duceti la cinema la a doua parte a "Amintirilor din Epoca de Aur" si o sa va intrebati: pai aia era dragoste? Pai cam era. Sunt trei legende in Dragostea in timpul liber (Legenda vanzatorilor de aer, a soferului de gaini si cea a curcanului zburator) si in fiecare dintre ele dragostea se strecoara usor in spatele povestii si o intretine mocnit. E clar ca nu iubirea in comunism este personajul principal, adica nu de la ea se pleaca, dar la acest numitor comun se ajunge: pasiunile functioneaza ca un motor in derularea legendelor. Indragosteala / dorinta / prietenia sunt, pe rand, prilej de complicitate, motiv ambiguu de incalcare a regulilor profesionale, prilej de visare. Crina si Bughi se lanseaza in vanatoarea de sticle goale pentru bani de buzunar ca intr-o aventura poetica care ii apropie si ii izoleaza pe cei doi asa cum petrecerile cu video ii tineau pe cei multi departe de realitate. Destinul lui Grigore (Vlad Ivanov, senzational intr-un personaj ca o oala sub presiune) este marcat de povara lucrului interzis - nevasta adoarme cu spatele la el, ca sofer nu are voie sa desigileze camionul cu gaini pana nu ajunge la destinatie (ca sa nu fie tentat de miile de oua scoase peste noapte), iar pasiunea pentru frumoasa carciumareasa pe care o viziteaza nu apuca sa se implineasca. Nicio poveste nu are "scene" si niciuna nu se termina neaparat bine, dar exista acolo (mai putin in a treia) ceva fierbinte, care lasa imaginatia spectatorului sa lucreze. O statistica recenta spune ca pana in '89 in Germania comunista sexul era mai bun decat in vest. Poate ca nu intamplator, dragostea si carnetul de partid au aceeasi culoare. 

Comentarii