Pe 29 septembrie, anul trecut, am primit 3 apeluri si 2 SMS-uri toata ziua. Bateria telefonului meu avea o speranta de viata de minim 3 zile. Era prima zi cand faceam matinal la postul de radio cu nume de iaurt la juma' de litru. Cand am plecat de la studio, in drum spre casa, trei persoane m-au intrebat: "si cand va auzim din nou la radio, domnu' Morar?". Trecusera trei luni de cand primisem vestea ca realizam cel mai ascultat program radio din Romania si alte doua de cand nu-l mai realizam.

Pe 1 iunie, anul asta, am ajuns acasa pentru somnul de pranz. inainte sa adorm, mi-am pus telefonul "pe rosu" la incarcat. il scosesem din priza dimineata, cand plecasem spre radio. Cand m-am trezit, aveam 15 apeluri pierdude si 8 mesaje necitite. La mailuri n-am mai indraznit sa ma uit. Cand m-am urcat in masina m-a strigat un pusti din curtea blocului: "Mihai, ai vazut ca astia au facut smantana cu numele lu' Zu?". Se implineau sapte luni de la prima zi de emisie si, oficial, matinalul era numarul 1.

Nu te astepta sa-ti vand povestea asta cu o morala. Sa fii numarul 1 nu-i decat un stres continuu ca n-ai incarcatorul de mobil pe langa tine. Sa crezi ca vei ajunge din nou in varf nu-i decat un capitol dintr-o carte motivationala scrisa de un psiholog american chel, burtos, care-si trage pantalonii pana deasupra buricului. Dar e misto ca si pe 29 septembrie, anul trecut, cand valoram 3 apeluri zilnice, si pe 1 iunie, anul asta, cand insemnam zeci de missed calls in cateva ore, dimineata, la trezire, am putut juisa ca in viata pot face strict ceea ce imi place.

Comentarii