Despre textul contemporan se vorbeste oricum, numai contemporan nu. Se spune ca n-are profunzime, ca e scris prost, ca musteste de superficialitate, ca foloseste un limbaj vulgar. Nimeni nu face o analiza de profunzime a resorturilor lui. De unde vine acest text? Ce tip de realitate se afla la baza lui? Care este raportul de forte cu aceasta realitate? Textul contemporan trebuie sa cosmetizeze aceasta realitate sau, dimpotriva, trebuie sa intre in stomacul ei pentru a o capta visceral? Se trece in analiza textului peste elementul cel mai important: lumea cu care intra in coliziune frontala si pe care nu o poate fenta. Aceasta lume are doza ei de derizoriu si ingredientele ei cu pigment marginal care, e adevarat, au nevoie nu de o ilustrare, ci de o taietura in adancime. A pretinde insa de la aceasta lume un comportament cotidian de Hilton, cand ea rezoneaza mai degraba cu o crasma din Ferentari inseamna a o mutila.

Dezbaterea initiata de Teatrul National din Bucuresti in urma cu o luna, concentrata pe dramaturgia romaneasca, a demonstrat cat de lipsit de fundament contemporan se pune problema relevantei actuale a unei piese de teatru. Cat de superficial ajungem sa vorbim despre o scriitura pentru care ni se pare ca avem instrumente de analiza, dar pe care o expediem in verdicte de gust sau, si mai grav, in pudibonderii. Cand in 2010 ne ascundem dupa realitatea textului si afirmam ca nu putem rosti "cuvinte urate" pe scena, si cand 30 de minute din discutie se duc pe aceasta falsa problema, adevaratele mize ale piesei contemporane se pierd. Blocajul in cuvinte devine sinonim cu blocajul de perceptie si cu stagnarea in una si aceeasi perspectiva de abordare. Trist dar adevarat!

Comentarii