"Milk" nu e un film despre beneficiile laptelui asupra organismelor tinere. Este cel mai tandru film politic pe care l-am vazut. In centrul lui sta o figura emblematica nu doar pentru americani, ci si pentru milioanele de tipi care sunt trimisi cu fata la perete pentru ca arata altfel sau iubesc altfel sau mananca orez sau scriu cu stanga. "Milk" este un film despre alteritate si minoritate, ambele privite exemplar prin viata lui Harvey Milk, primul politician gay ales din California. "My name is Harvey Milk and I'm here to recruit you!" este fraza-semnatura care a adus multimile de partea lui Milk, politician-militant, ghidat de instinct si patima in lupta impotriva celebrei persecutii a homosexualilor din anii '70, asasinat de un coleg din Consiliu in 1978. In interpretarea lui Sean Penn, fraza asta emana o energie care iti da fiori; restul rolului sau este chiar mai mult. Fara sa cada in patetisme, Gus van Sant picura in acest portret viril cateva note inalte (muzica de cor angelica in timp ce Milk si iubitul se giugiulesc) care il conduc pe Sean Penn spre perfectiune: cu mult umor si farmec, sensibilitate, credinta si, atunci cand trebuie, cateva scene de sex. Filmul are o tandrete a imaginii si a sunetului, o delicatete a clipei prezente (exact asa cum e Milk jucat de Penn), are subiect actual, are actori si opt nominalizari la Oscar. Pana la urma reiese ca, in fiecare om care reprezinta alte valori decat cele pe care le cunoastem, poate locui un spirit luminat si, in fiecare dintre cei "normali", un sonat cu pistol.

Comentarii