Si pe Facebook Twitter

Va rugam asteptati
Prima pagina  ·  English version  ·  Feed-uri RSS  ·  Blog  ·  Concursuri  ·  Harta interactiva  ·  Stiri si evenimente

Democratia lui Rose

Publicat de Ana M. Calin in categoria Muzicale si nu prea

La 10 ani dupa ce ramasitele trupei s-au strans in studio, iar Axl a dat drumul la moara declaratiilor, aparitia unui nou album Guns'N'Roses devenise deja o problema de onoare a Americii. Mult mai iubit, dar la fel de ridiculizat ca presedintele, Rose si lansarea albumului sau fantoma, de pe care apareau si dispareau abracadabrant piese si instrumentisti au ajuns obiectul unui pariu de marketing, facut de Dr. Pepper cu cetatenii S.U.A. Astfel, fiecare fan american al fostilor copii teribili a sorbit din suc atunci cand a avut in sfarsit ocazia sa asculte integral, nu furat cu taraita de pe net, Chinese Democracy. La noi albumul a ajuns in timpul gripei anuale, asa ca eu am bagat tone de ceai, in vreme ce gandeam, filosofic, ca parca nu merita sa-ti pierzi 10 ani din viata asteptand un album vezi Doamne Guns, cand intre timp s-au inventat atatea trupe cu sound bun, iar cele care s-au bazat pe fani, productii uriase de spectacol, imagine si scandaluri rezista si ele bine in continuare, deci ai de unde alege. Odata trecuta febra, insa, gasesc ca Chinese Democracy nu este un album rau, mai ales din punct de vedere al panopliei de posibilitati tehnice pe care o expune. Multimea de muzicieni si ingineri de sunet care si-au bagat mainile in framantare acestui material confera forta celor 14 piese, dar fac ca, per total, albumul sa sune ca si cum nimeni ñpoate cu exceptia lui Rose, in al carui discernamant nu se mai poate avea mare incredere- n-ar mai sti de unde s-a pornit, ce s-a vrut si unde s-a ajuns. De la funk pana la progresiv si de la metal la (pretentii de) simfonic, albumul este un Babel al influentelor aduse de toti cei care s-au straduit la el, dar si al cerintelor implacabil ridicate, ale timpului prezent. Cu un Rose care suna putin prea artificial de bine ca sa-l crezi in stare de performanta in live, si cu 3-4 piese oricand in stare sa concureze, ca pasaje instrumentale, cu vechile hituri, Chinese Democracy este in sfarsit pe piata si, cica ar reprezenta prima parte dintr-o trilogie. Adica primul banc bun din 2009!

Promo

Comentarii

Fara comentarii

Alte articole de Ana M. Calin

We salute you!

Sala Papp Laszlo din Budapesta e luminata slab. Peste tot clipesc ritmic, rosu si jucaus mii de perechi de cornite AC DC. E ora 20:00. Atmosfera, grea de asteptare, e taiata de primele acorduri ale trupei de deschidere. Desi spectatorii o ...
· Citeste in continuare

Oigan - Sex With Onions

Imi place cand am ocazia sa vad ce e in capul (muzical) unui membru dintr-un grup de rock. Sunt convinsa ca in existenta colectiva din grupul cu mai multe capete (muzicale) fiecare are tresariri si idei care din varii motive nu-si gasesc lo ...
· Citeste in continuare

O evadare nereusita

Publicul n-a fost atat de surprins sau dezamagit pe cat ma asteptam, la concertul Sting. Sala a ascultat cu rabdare piesele inedite de pe "Song From The Labyrinth". Ucenic studios al lui John Dowland, Sting vrea sa recupereze o parte din ...
· Citeste in continuare

mic eseu despre muzica tare

Joia trecuta mi-a trecut pentru prima oara prin cap ca "Baga sunetul mai tare daca vrei sa te combini/ Baga-ti capu-n difuzoare, baga-ti capul in vecini/ Sunetul mai tare, sa se-auda peste tot/ Sa se-auda din masina, daca stai la stop" al V ...
· Citeste in continuare

C0LEGUL MEU, PUBLICUL

Am fost la destule concerte in ultimii 19 ani. Concerte mari, in stadioane si sali, concerte medii, in piete si sali, concerte mici, in cluburi si pe terase, concerte in tara si in afara ei, concerte pe care le-am vazut din ultimul sau prim ...
· Citeste in continuare
© Copyright 1998-2012 KOPA Publicatii SRL. Toate drepturile rezervate.