Nu este fun-ul faldurilor, al pinzelor multicolore, al volanaselor, sclipiciului si simbolurilor vizuale.



Nu este fun-ul multului, folosit din plin in majoritatea spectacolelor romanesti ca un substitut pervers al inventivitatii.

Andu Dumitrescu e cel mai contemporan scenograf roman, atasat de simplitate si eficienta, de spatii care poarta amprenta functionalitatii elementelor componente, de concepte care exploreaza principiul necesitatii imperioase, si nu pe cel al stilizarilor inutile. Andu comprima si esentializeaza, structureaza decoruri performative, nu exhibitive, decoruri care nu se joaca pe ele insele, ci sint asimilate organic ideii spectacolului.

In Plastilina (Teatrul National Radu Stanca, Sibiu), regia Vlad Massaci, scenograful creeaza un bloc cu doua etaje, scorojit si mizer, icon al universului din spectacol - lume la marginea lumii, care pare un fel de cavou pe verticala, cu multe, multe ferestre murdare. Blocul e carcasa saraciei si visurilor tirite in pumni si palme, locul unde e atit de greu sa crezi ca ti se mai poate intimpla ceva.

Cea mai puternica imagine cu amprenta comunista umana este cea creata de Andu Dumitrescu in performance-ul conceput de Mihai Mihalcea, Stars High in Amnesia’s Sky. Tovarasul si tovarasa zimbesc si fac cu mina de pe un vapor, in timp ce un pusti si o pustoaica locuiesc, pe scena, o inima.

Andu Dumitrescu este cel mai hi-tec scenograf din Romania, unul dintre putinii creatori performanti de spatialitate video.

Comentarii