Ma uit cu Cezara la niste poze cu Raymond Carver, scriitorul ei preferat. Nu inteleg cum de un autor cu un puternic simt al ridicolului poate sa fie atat de afectat in fata aparatului foto. Cu capul in palme, cu miinile incrucisate pe genunchi, cu o mana tinuta in dreptul fetei, de fiecare data e artificial, ingrozitor de artificial, ceea ce nu pot spune despre literatura lui. Nu stiu cum s-a nascut moda asta cu poza care trebuie sa te livreze lumii dand pe dinafara de genialitate. Poate de la celebra fotografie in care Einstein apare cu parul valvoi si cu limba scoasa. Asta e exemplul cel mai accesibil, dar cred ca as putea aminti si un Schopenhauer la fel de zbarlit, dar cu o privire crancena, de lunatic, departe de atitudinea ludica a lui Einstein. Filosoful face pe geniul care sufera, fizicianul – pe clovnul genial. Carver vrea sa para doar genial. Nu-i iese. Nu e suficient de extravagant. Extravagant am spus? Mi-au tasnit in minte figurile lui Dali si Warhol. Doar primul avea geniu. Desigur, portretul care exprima genialitate exista de mult mai demult, doar ca inainte de aparitia fotografiei puteai acuza artistul, fie el sculptor sau pictor, ca si-a incarcat opera cu un patetism exacerbat. Fotografia, insa, nu minte. Cezara nu e de acord cu mine. Pe ea o impresionează mustatile lui Dali, parul lui Warhol si limba lui Einstein. Degeaba ii spun ca tipii aia interpretau un rol care sa le asigure celebritatea. Asta nu inseamna ca unii dintre ei nu erau cu adevarat geniali. Cezara se enerveaza. Ea are nevoie de mitul geniului care se deosebeste net de muritorii de rand. Iar daca au mai si suferit de vreo boala, daca au avut vreun handicap, daca au fost crunt nedreptatiti in viata ori au avut o moarte impresionanta, atunci admiratia ei pentru respectivii creste infinit. Blecher, mort la douazeci si opt de ani din cauza unei tuberculoze osoase, Esenin, care si-a scris poemul de adio cu propriul sange, Hemingway, care s-a impuscat in gura... Cezara ma face comunist, acuzandu-ma de ura impotriva intelectualilor. Eu zambesc. Ea se enervează si mai tare. Si, totusi, suntem prieteni buni. Ea e o artista cunoscuta. In ultima expozitie la care a participat, a pus pe pardoseala uneia dintre incaperile galeriei vreo trei sute de conserve de peste goale. Lucrarea s-a numit Metafizica pestelui si a inregistrat un succes notabil. I-am spus ca nu prea cred in arta moderna, ca mi se pare lipsita de valoare, efemera, ca niste urme pe nisip. Probabil ca, din cauza asta, Cezara ma si uraste un pic.

Comentarii