Din orasul care fierbe timp de 3 saptamini si-o zi (atat tine, anul acesta, Editia 63 a Festivalului de la Avignon), animat de porcusori roz, paduri de afise si spectacole care variaza intre 11 ore si o ora, am aterizat la Londra, intr-o zona cu multe, multe case albe - parca sunt intr-un minioras de vata - si stoluri de pereti caramizii, la 3 minute de Hyde Park si Royal Albert Hall. 

Londra respira eleganta imperiala - vezi domni cu papion langa doamne cu impresionate palarii-carapace - si stil brut, in cel mai dement amestec de schimbare de garda la palat, graffiti si pub-uri in care se beau cazane de bere.

Pe King's Road, un bulevard care ii apartine Ducelui de York, unul dintre cele mai scumpe din Londra, unde un an la o scoala primara costa 20.000 de lire, se afla Royal Court Theatre, teatru care, in fiecare vara, concepe si gazduieste o rezidenta internationala de dramaturgie. Royal Court este spatiul-ferment pentru dramaturgia contemporana, locul in care se nasc si se dezvolta texte-cheie, amprente vii ale fenomenului scriiturii actuale. In anii 60 si 70, teatrul era situat intr-una dintre cele mai avangardiste zone ale Londrei, devenite acum cartier rezidential. 

Royal Court este un teatru structurat si focusat pe dinamica dramaturgiei, pe cautarea unor voci cu identitate proprie, care pot insufla aer proaspat in formule clasicizate. Teatrul a descoperit stiluri de scriitura specifice, foarte puternic articulate, care astazi reprezinta tot ce e mai viu in dramaturgia britanica si nu numai. Dramaturgi ca Debbie Tucker Green, Mike Bartlett, Polly Stenham, extrem de putin cunoscuti in Romania, sunt nume fresh pe care Royal Court le-a descoperit si acompaniat.

Comentarii