Se intampla de multe ori sa ne apara in fata un animal grav ranit, atunci cand avem cele mai putine resurse sa il sustinem... Optiunile sunt limitate totusi: iei animalul si gasesti o solutie pe parcurs sau il lasi acolo, dar asta inseamna de cele mai multe ori sfarsitul lui.

Asa a fost in cazul Pisicii, o catelusa gasita in padurea Sabareni, locul uitarii... Vazand-o am crezut ca mananca vreo mortaciune, dar cand ne-am apropiat, ne-am dat seama cu groaza ca nu putea inchide gura. Fusese lovita de masina si de pe urma accidentului se alesese cu fracturi de mandibula si picior, rani deschise si inca sangerande. Bineinteles ca acela care a lovit-o a trecut mai departe, fara sa ii pese de ce lasa in urma.

Ne-am gandit imediat ca nu avem unde sa o luam, sa o cazam, dar pe de alta parte cum ar fi supravietuit? Nu s-ar fi putut hrani, piciorul s-ar fi infectat, asa ca sa plecam lasand-o in padure ar fi insemnat sa ii asiguram o moarte lenta si dureroasa.

Dupa o alergatura ca-n filme, am reusit sa o prindem, speriata de moarte cum era. A tipat, a schelalait, intr-un final s-a linistit si a adormit toropita de caldura din masina.

Fiind seara, fara vreun coltisor prin casa sau curte liber pentru ea si vantul batand prin buzunare, i-am amenajat culcus in masina pana dimineata cand urma sa cautam solutii. Am ajuns cu radiografiile la doctorul programat (dr. L. Gaita) care, vazandu-ne cu ochii mari si disperati, ne-a promis ca se gandeste la solutii, desi cu rezerve in privinta recuperarii totale. A ramas internata, cu boticul blocat si hranita artificial in primele saptamani printr-un tub introdus direct in stomac. Spre surprinderea tuturor, Pisica si-a revenit uimitor: piciorul a fost salvat, fracturile de mandibula s-au sudat si isi foloseste botul in voie, atat la mancare cat si la latrat. A redevenit un caine absolut normal, ii place sa se joace si mai ales sa se alinte (de aici si numele), a depasit trauma prin care a trecut si acum este in cautare de stapan. Ne gandim uneori ce s-ar fi intamplat daca ar fi ramas acolo, nestiuta si nevazuta de nimeni...

Ca ea sunt multe suflete, pentru ca in fiecare zi, undeva in orasul asta mare, un animal ranit sau bolnav sufera. Daca il intalnesti, incearca sa nu treci nepasator, pentru ca uneori decizia ta inseamna chiar viata sau moartea acelui animal. Efortul poate fi mare, insa stii ca ai ales sa ajuti o fiinta, ai ales sa iti pese. Si asta ne poate face pe toti mai buni.

Comentarii