Orice premiu naste discutii, nemultumiri si inevitabile enervari. Cei care nu iau un premiu cred ca au fost nedreptatiti de un juriu incompetent si considera ca au tot dreptul sa se revolte. De partea cealalta se asteapta ca juriul sa se justifice in functie de verdictele date. De foarte putine ori insa un juriu isi asuma un tip de optiune "rea": aceea de a nu da nici un premiu. S-a intimplat anul acesta la Mangalia, la Gala HOP, desfasurata intre 3 si 6 septembrie. Juriul format din Alexandru Berceanu - regizor, Andreea Bibiri - actrita, Florin Fieroiu - coregraf, Virginia Mirea - actrita si Dan Tudor - actor si regizor a decis sa nu acorde premiul pentru cea mai buna actrita. Din pacate nu am reusit sa ajung la Gala asa ca nu voi analiza prestatiile si spectacolele premiate. Ma opresc doar la relevanta unui gest radical intr-un context care privilegiaza premiile. A nu acorda un premiu la o categorie inseamna a pune public punctul pe i si a deschide o dezbatere legata de scolile de teatru, de procesul elaborat de lucru pe care fiecare absolvent ar trebui sa-l constientizeze mai ales atunci cind se prezinta la un concurs. Alegerea textului si strategia de abordare sint, de cele mai multe ori, intimplatoare. Responsabilitatea celor care vin la concurs e, in multe cazuri ignorata.

Prin neacordarea premiului, juriul de la Gala HOP a decis sa puna sub semnul intrebarii un intreg format de lucru si sa chestioneze insasi legitimitatea acordarii unei distinctii. De ce sa dai un premiu doar ca sa-l dai? Cita importanta mai are el daca poate fi acordat oricui indiferent de valoarea reala? Nu cumva faptul ca decizi sa nu perpetuezi un sistem al premiilor fara un sens si o miza clare devine un act-semnal mai semnificativ decit orice premiu? Juriul si-a asumat o pozitie de la care ar merita inceputa o discutie aplicata, care depaseste parametrii unui concurs si traseaza liniile de forta ale sistemului de formare. Un premiu nedat atirna greu.

Comentarii