Cum i-am cunoscut (15)
Publicat de Mircea Cartarescu in categoria Easy come, easy go

Dar pe-atunci eram si eu un pusti intolerant, capabil sa dea verdicte fara sa fi citit nimic din scrisul celui condamnat la ironie, sarcasm si deriziune. Colegii mei vorbeau de tinerii poeti ai momentului, Dinescu, Dan Verona (care fusese numit de Paleologu, intr-un moment de proasta inspiratie, un Holderlin roman), Gabriela Negreanu, Dan Laurentiu... Habar n-aveam de ei. Cu veneratie se soptea despre un oarecare Dimov, pe care-l numeau "un geniu necunoscut", lucru care ma scirbea conform aceluiasi principiu: cum poate fi un autor viu (mai ales unul despre care n-am auzit nimic) un geniu? Cred ca eram printr-a unspea cind am gasit "Eleusis" intr-o librarie. Tare m-am bucurat: in sfirsit aveam sa-l citesc ca sa-l pot combate mai bine. Partea proasta e ca acea carte, subtire ca o lama de brici, a facut un harakiri total sistemului meu de fantose culturale. Nu doar ca mi-a placut in ciuda vointei mele, dar in scurt timp am devenit un fanatic al lui Dimov, ceea ce, spre cinstea mea, am ramas pina azi. I-am invatat maiastra carte pe dinafara. Mai tirziu, cind fetita mea era mica, doar de citeva luni, o leganam, in landou, cu o mina, iar in cealalta tineam o culegere din Dimov, din care-i recitam in gura mare...
Am avut in liceu o perioada Camus, una Thomas Mann, una Saint-John Perse... Dupa faimoasele vorbe ale lui Kafka (il citisem si pe el fara sa-nteleg, deocamdata, nimic), "eram compus in intregime din literatura". Cum e mai rau.
(va urma)
Fara comentarii
Alte articole de Mircea Cartarescu
Cum i-am cunoscut (16)
Podul Facultatii de Litere era vast si metafizic, nu doar prin calitatea sa de ultim nivel al cladirii - amintiti-va sufocantele poduri din "Procesul" -, ci mai ales prin direle groase de lumina ce izvorau din ferestrele acoperisului. Singu ...
· Citeste in continuare
· Citeste in continuare
Cum i-am cunoscut (14)
Facultatea a-nceput o data cu venirea unei toamne uluitoare, luminoasa si emotionanta. Ma tulbura totul, centrul orasului, cu care nu eram obisnuit (de-atunci incolo, timp de vreo zece ani, am crezut sincer ca Bucurestiul e cel mai frumos o ...
· Citeste in continuare
· Citeste in continuare
Cum i-am cunoscut (13)
Cind am terminat armata, eram extenuat si, oarecum, transfigurat de suferinta. Nu citisem nici o carte vreme de noua luni. Nu iesisem din unitatea militara decit trei zile. Dar ajunsesem sa stiu, si-aveam sa stiu de-atunci intotdeauna, ce z ...
· Citeste in continuare
· Citeste in continuare
Cum i-am cunoscut (12)
In armata l-am intilnit pe Mircea Dinescu. Comandantul unitatii, lent-colonelul Boboc, era un original de felul lui. Ii placea sa aiba musafiri de toate felurile. Nu trecea saptamina sa nu se-ncinga cite-un chiolhan la popota. De fapt, inti ...
· Citeste in continuare
· Citeste in continuare
Cum i-am cunoscut (11)
E greu sa traiesti printre scriitori. La Tirgul de carte, de pilda, un scriitor trebuie sa fie foarte precaut. Privirea sa, de obicei atintita in gol, trebuie sa devina acum agera si ascutita ca a unei salbaticiuni. Trecind prin labirintul ...
· Citeste in continuare
· Citeste in continuare



