Cand am auzit de Crai, lupul din Zarnesti, am vazut in minte un animal puternic si impunator, a carui privire te poate ingheta intr-o clipa. Realitatea insa m-a contrazis si prima noastra intalnire in "rezervatia" din Zarnesti ne-a dezvaluit un lup batran, slabit, insetat si cu o privire aproape goala.

Povestea lui este o gluma proasta a Romaniei si a inceput in 1996 cand un cetatean german a decis sa includa in proiectul sau acest animal salbatic. Doi lupi au fost adoptati atunci (Poiana si Crai), hraniti cu biberonul si crescuti de om. Lucrurile or fi fost bune si frumoase pana in 2003 cand proiectul a esuat si oamenii si-au facut bagajele si au plecat spre alte treburi. Au lasat in urma o cabana incuiata si doi lupi inchisi in tarcul lor. Lupi care au invatat sa isi petreaca zilele ascunsi in tufisuri, iesind fericiti de cate ori auzeau poarta si vocea omului. Au trait din hrana primita de la o familie din zona sau de la turisti, dar au invatat sa se imbarbateze si sa se sustina unul pe altul, animale salbatice calcate in picioare de oameni. In primavara acestui an Poiana s-a stins, nimeni nu stie cum si de ce... Crai a ramas un lup trist si singur. Asa l-am gasit noi. Ne-am dus la el, l-am mangaiat cu genunchii tremurand de emotie, l-am privit cu admiratie, teama, tris!

tete si rusine pentru ce viata are din cauza oamenilor. Jigarit si trist ca un maidanez flamand, dar totusi un animal fascinant.

Nu aveam pe atunci intreaga poveste, dar stiam ca trebuie sa punem cap la cap acest puzzle, sa dam de cei raspunzatori de situatia bietului animal. Intr-un final am reusit sa aflam de Peter Surth, unul dintre cei angajati in cadrul proiectului. Am luat legatura cu el si (probabil ca in urma isteriei internationale create) a venit in Romania, hotarat sa nu plece pana nu se gaseste cea mai buna solutie pentru Crai. Desi nu a fost decat un angajat in acel proiect, Peter se simte responsabil pentru Crai si pe buna dreptate...

Nici lupul nu l-a uitat niciodata pe cel care l-a hranit cand era doar un pui, pe cel care l-a plimbat cu lesa prin paduri si cu care s-a balacit in rau. Am revazut un Crai fericit, linistit si cumva incurajat.

Am promis atunci sa il ajutam impreuna pe Crai, sa il sustinem pe Peter in demersurile lui: construirea unui nou spatiu mai mare (in care vor putea fi preluati eventual si alti lupi in situatii dificile), unde va exista si un ingrijitor permanent si strangerea de fonduri pentru acoperirea costurilor (in total un buget de 20.000 Euro). Daca vreti sa ii dati o sansa (prin voluntariat sau donatii), va stau la dispozitie pentru detalii, pe adresa de mail.

Poate ca dupa atatia ani in care a fost ignorat, vom reusi sa redam Craiului demnitatea.

Comentarii