Am ajuns la concluzia ca tropai de nerabdare sa plec oriunde, sa fac calatorii scurte sau mai lungi la volan, numai ca sa pot asculta muzica in masina. Imi place sa calatoresc cu cineva, dar totodata devin nesuferita si ursuza daca persoana insotitoare nu pricepe, eventual nici dupa ajustarea volumului, ca vreau sa ascult, in frumusetea Vaii Oltului, o anumita piesa sau ca ma topesc, noaptea sub clar de luna, in drum spre mare, dupa o alta. Aproape ca schimb cd-urile cu voluptate, in functie de peisaj, relief, timpul de cand sunt la volan, orasul si scopul cu care ma indrept spre acel oras si starea de spirit pe care mi-o creeaza traficul. Mai demult i-am ascultat la radio pe doi din putinii meseriasi ai dialogului despre muzica moderna, Berti Barbera ( apropo, el si Nicu Patoi au scos de putina vreme un album senzational pentru drum aglomerat, Stringasong) si Lucian Moga, vorbind despre rolul si efectul muzicii. Ei spuneau ca-n traficul de cosmar din Bucuresti e mai putin indicat sa asculti un Rammstein si mai de preferat un Mozart. Frecventele sunetelor produse de anumite instrumente ar interfera si accentua starea noastra de spirit care, date fiind conditiile de circulat, n-ar putea fi decat una usor agresiva. Ei bine, eu mi-am observat tendinta - corecta - de a asculta la drum aglomerat muzici usoare, calme, care sa ma aseze cum se cade la drum. Si nu iau cu mine discuri care m-ar solicita atat de mult , incat sa uit ce decizii am de luat in trafic. N-as asculta niciodata anumite discuri Pink Floyd in masina. In schimb au ramas lipite de mine primele doua albume Celelalte Cuvinte, care au fost editate in sfarsit, si pe cd. Pentru noptile cand pleci din impuls la mare, cand luna abia a rasarit si ti se contureaza, lumina clara si limpede de drum, in fata, Celelalte Cuvinte raman prima mea alegere. Pana sa ies bine din aglomerarea urbana mi se potriveste oricand si spre orice directie vocea marcanta a lui David Coverdale. In diverse combinatii, cu Deep Purple, cu Jimmy Page, ( cei doi au disc scos impreuna in 1993, foarte putin mediatizat atunci si acum) solo sau cu Whitesnake, genul de muzica pe care-l face Coverdale e suficient de captivant cat sa te ajute sa ignori blocurile gri, dar si indeajuns de pronuntat cat sa te mentina alert in trafic. Cand verdele apare, iar campii nesfarsite sau dealuri blande incep sa mi se perinde prin fata, eu apelez la Marillion, distribuind democratic cate un album fiecarui solist. Si pentru condus le-am ales pe cele mai bine cotate: Misplaced Childhood din epoca Fish si splendidul Season's End, din actuala domnie a lui Steve Hogarth. Daca ma imprietenesc cu un drum monoton, ascult piesele calde, neschimbate, de pe ultimul album lansat de Tom Petty - Highway Companion, iar atunci cand obosesc putin vine randul pedantului Sting cu ale sale Songs From The Labyrinth. Cafelele mele sunt niste best of-uri Aerosmith si Bon Jovi, iar buna dispozitia indusa, in caz de drum dificil, vine de la cel mai recent disc Def Leppard, Songs From The Sparkle Lounge. Pentru un finis energic merg pe Boy si October de la U2, iar cand n-am incotro si trebuie sa dorm in masina, mi-i iau de pled pe Leonard Cohen, Johnny Cash, Robert Plant si Alison Krauss.

Comentarii