Teatrul isi castiga greu, dar totusi vizibil, statutul de mediator si corespondent la fata locului public. Recupereaza motivatia prima a spectacolului - existenta in centrul comunitatii si pentru o comunitate. Se defictionalizeaza spatial, plasandu-se in centrul marginii sau fictionealizeaza spatial o comunitate. Putem vorbi de doua modalitati de apropriere a comunitatii: teatrul trage comunitati marginalizate in teatru sau scoate comunitatile in spatiul propriu dinamicii lor. Cand teatrul iese
din teatru se produce o mutatie de continut si de sens extrem de importanta pentru dubla reprezentare scontata. A reprezenta un continut comunitar devine sinonim cu a fi reprezentat prin acest continut. Actiunea este una de complicitate. Comunitatile marginalizate de societate se integreaza in societate printr-un discurs performativ care le compenseaza excluderea si le defineste existenta in stare de urgenta enuntiativa. Aceste comunitati devin, prin demersul teatral care le legitimeaza, afirmative estetic, opunandu-se statutului negativ cu care sunt investite in plan social. Grupul
reprezentat isi defineste rolul practic si simbolic in comunicarea comunitara. Cei care joaca si cei pentru care se joaca impartasesc valori si determinari sociale care ii fac sa rezoneze la necesitatea de a construi o istorie recenta. Teatrul reda comunitatii, printr-un gest de solidaritate politica, ceea ce societatea ii fura: dreptul la reprezentare frusta si, in acelasi timp, eleborata si necesara. Teatrul creat in sistemul democratic actual este sau ar trebui sa fie unul incluziv, un teatru in care fiecare categorie comunitara isi formateaza propriul discurs si propriul sistem de apartenenta la acest discurs. Puterea localizata scenic coboara in mijlocul comunitatilor si formeaza o categorie de spectatori care sunt participatorii
documentarii dramatizate a realitatii.

Foto: Turneu la tara, proiect initiat de Bogdan Georgescu

Comentarii