Sau mai bine zis de ce l-am accepta langa noi timp de 92 de minute pe tipul mizantrop si narcisist din ultimul Woody Allen, "Whatever Works", pentru care, cu exceptia genialei sale minti, toata existenta celorlalti se desfasoara sub imperiul cretinismului?

Boris e un intelectual evreu din New-York, specialist in fizica cuantica, propus, dupa propriile afirmatii, pentru Premiul Nobel; pentru el viata e un cosmar viu ce predispune la renuntare (doua tentative esuate de sinucidere), iar oamenii "o specie ratata" de "prosti, egoisti, lacomi, lasi, viermi ignoranti"; a divortat de o nevasta prea desteapta si bogata pentru ca relatia lor era mult prea logica, iar acum isi pierde timpul cu niste "rame", cum ii numeste pe copiii carora le preda sah. Dar cine e acest personaj de fapt si de ce continuam sa-l urmarim? Pe de o parte, Boris cucereste pentru ca depaseste conventia prin enuntarea ei - se adreseaza direct spectatorilor si ne marturiseste ca nu e vreun personaj simpatic dintr-un film placut. El e deopotriva Larry David si Woody Allen, marturisirea si intalnirea dintre sarcasmul primului si filosofia absurdului celui de-al doilea.

Premisa lui din monologul de inceput e simpla: va demonstra printr-un rationament deductiv ca atata timp cat esti in acord cu tine insuti, orice functioneaza. Si pentru ca e un personaj intelectual (traieste dupa coordonate abstracte, iar ideile lui se pierd in fata ingenuitatii concrete a unei pustoaice fara creier care il cere de barbat), dar si un copil al duo-ului Allen-David (actori de stand-up la baza), el face demonstratia extragand enunturi abstracte din situatii cat se poate de concrete prin tehnica punchline-ului. Boris intruchipeaza esenta si practica mecanismul unui umor extrem de special, unul genuin si nemediat, care e pus in miscare de tensiunea aproape erotica dintre actorul de stand-up si publicul sau. 

Comentarii