Ioan Pintea, autorul minunatului Mic jurnal discontinuu (insemnarile unui preot de tara), ca si al volumului de convorbiri cu Nicolae Steinhardt, Primejdia marturisirii, revine, iata, la dragostea sa mai veche, poezia, publicand la Editura Cartea Romaneasca un nou volum: Casa teslarului. Autorul a atins maturitatea artistica, poezia sa avand acum o limpezime… laica (adica pur literara), in ciuda faptului ca e o poezie cu subiect religios, in cele mai multe dintre cazuri. A disparut acea nevoie de a impresiona printr-un stil intortocheat, tonul si cadenta versurilor fiind acum naturale, fara contorsionari inutile, si, de aceea, poezia e mai calma, mai echilibrata, mai emotionanta. Sunt multe poeme frumoase in aceasta carte, dar cateva dintre ele sunt cu totul remarcabile: tata si fiu; calugarite pe schiuri sau seductia gravitatiei; Quintelnic; cu prada sa umplem vizuina; melancolie; cantecul lui simion cirineul; hrana; pledoaria ingerului; amagire; ingerul ierbii; floricica. Totusi, i-am putea reprosa lui Ioan Pintea ca nu alege o "tabara" in care sa-l putem plasa ca scriitor, caci el se apropie cand de saizecisti, cand de optzecisti, cand de Sylvia Plath, cand de poezia eminamente religioasa, dar poate ca tocmai acest melanj sporeste originalitatea poeziei sale.

Comentarii