Si pe Facebook Twitter

Va rugam asteptati
Prima pagina  ·  English version  ·  Feed-uri RSS  ·  Blog  ·  Concursuri  ·  Harta interactiva  ·  Stiri si evenimente

Cartea nu-i un simplu obiect

Publicat de Ciprian Macesaru in categoria Carte

Am citit de curand cateva randuri despre Metamorfozele lui Ovidiu si mi s-a facut tare "pofta" de cartea asta. Deh, sindrom de snobism. M-am napustit asupra bibliotecii, dar am constatat ca nu mai am decat traducerea in proza a cartii. Cui am imprumutat traducerea in versuri nu-mi pot aminti. Am pierdut multe volume astfel. Mereu mi-e jena sa refuz pe cineva care imi cere o carte. Cand incerc, persoanele respective se arata jignite. Prin urmare, cedez, apoi cartea nu mai ajunge la mine decat dupa foarte mult timp, si asta numai fiindca am indraznit sa le atrag atentia respectivilor ca au uitat (?) sa mi-o inapoieze. Alteori, insa, nu o mai recuperez. Chestia e ca tot eu ma simt aiurea, de parca as fi un obsedat, caci, nu-i asa?, ce-nseamna nebunia asta a mea pentru niste obiecte de hartie, pentru niste pagini tiparite adunate intre coperte, daca nu o obsesie? Cand, dupa vreo doi ani, i-am cerut cuiva inapoi cartea pe care i-o imprumutasem, mi s-a aruncat in fata o vorba ca un pumn de sare: "Dar ce, draga, ti-era teama ca nu ti-o inapoiez?!". Am intrebat: "Ai citit vreun pic din ea?" "N-am avut timp", mi s-a raspuns. "Ok, spune-mi cand ai timp s-o citesti si ti-o dau din nou", am zis. Urmarea: persoana aceea n-a mai vorbit cu mine vreodata. Desigur, am prieteni care nu intra in categoria celor despre care am vorbit mai sus, sunt oameni la care tin foarte mult si carora le imprumut si daruiesc cu cea mai mare placere carti, sunt oamenii mei normali. Dar sa nu ma indepartez de chestiunea dureroasa. Cineva ma sfatuia sa incerc sa-mi recuperez cartile abordand o tehnica mai putin "jignitoare", adica sa spun cam asa: "Am nevoie de cartea pe care ti-am imprumutat-o, fiindca ma tot sacaie cineva sa i-o dau". Sfatul nu-i rau, dar sa nu te-apuce dracii gandindu-te ca trebuie sa minti pentru a lua ceva care de fapt iti apartine? Eventual te mai si balbai, de te prinde ala cu cioara vopsita si-ti bate obrazul. Si-atunci ce-ti mai ramane de facut? Fie il injuri zdravan si-ti vezi de drum, fie pleci capul si spui spasit: Iertare! Am gresit. 

 

Promo

Comentarii

Fara comentarii

Alte articole de Ciprian Macesaru

Curat murdar

Stefan Caraman, cunoscut mai ales ca dramaturg, a trantit pe piata noastra literara o caramida miller-bukowskiana, un roman poetic-dirty-porno de peste 600 de pagini, gata sa scandalizeze pana la cerul Academiei si inapoi. Pe coperta nu vet ...
· Citeste in continuare

pAthosul lui Dan C. Mihailescu

Dan C. Mihailescu la Athos, efervescentul critic si istoric literar luptandu-se cu rigorile de pe Muntele Sfant, o plecare de frunte a unui om care-si doreste arzator sa devina umil, dar care ramane, fiindca nu vrea sa fie fals, in picioare ...
· Citeste in continuare

Cartile anului 2011

Desigur, n-am parcurs tot ce s-a publicat in 2011. Listele de mai jos sunt pur si simplu o selectie din ce am reusit sa citesc. Asadar, cartile din 2011 care mi-au placut cel mai mult. Ordinea lor este aleatorie. Cred ca 2011 a fost un an ...
· Citeste in continuare

Trei debutanti

In acest an, dintre poetii foarte tineri, i-am remarcat in special pe Dosa, Hutopila si Stoicovici. Cartea lui Andrei Dosa (n 1985), Cand va veni ceea ce este desavarsit (Editura Tracus Arte), este, probabil, cel mai bun debut in poezie din ...
· Citeste in continuare

Aerobiciclete… si-atat!

Am tot auzit vorbindu-se despre Aerobiciclete (Editura Brumar, 2010), volumul de poezie semnat de Bogdan O. Popescu. Unii vorbeau de el cu entuziasm, altii aruncau neinduratori cu piatra: „ah, BOP scrie precum optzecistii.” Cei ...
· Citeste in continuare
© Copyright 1998-2012 KOPA Publicatii SRL. Toate drepturile rezervate.