Cartea nu-i un simplu obiect
Publicat de Ciprian Macesaru in categoria Carte

Am citit de curand cateva randuri despre Metamorfozele lui Ovidiu si mi s-a facut tare "pofta" de cartea asta. Deh, sindrom de snobism. M-am napustit asupra bibliotecii, dar am constatat ca nu mai am decat traducerea in proza a cartii. Cui am imprumutat traducerea in versuri nu-mi pot aminti. Am pierdut multe volume astfel. Mereu mi-e jena sa refuz pe cineva care imi cere o carte. Cand incerc, persoanele respective se arata jignite. Prin urmare, cedez, apoi cartea nu mai ajunge la mine decat dupa foarte mult timp, si asta numai fiindca am indraznit sa le atrag atentia respectivilor ca au uitat (?) sa mi-o inapoieze. Alteori, insa, nu o mai recuperez. Chestia e ca tot eu ma simt aiurea, de parca as fi un obsedat, caci, nu-i asa?, ce-nseamna nebunia asta a mea pentru niste obiecte de hartie, pentru niste pagini tiparite adunate intre coperte, daca nu o obsesie? Cand, dupa vreo doi ani, i-am cerut cuiva inapoi cartea pe care i-o imprumutasem, mi s-a aruncat in fata o vorba ca un pumn de sare: "Dar ce, draga, ti-era teama ca nu ti-o inapoiez?!". Am intrebat: "Ai citit vreun pic din ea?" "N-am avut timp", mi s-a raspuns. "Ok, spune-mi cand ai timp s-o citesti si ti-o dau din nou", am zis. Urmarea: persoana aceea n-a mai vorbit cu mine vreodata. Desigur, am prieteni care nu intra in categoria celor despre care am vorbit mai sus, sunt oameni la care tin foarte mult si carora le imprumut si daruiesc cu cea mai mare placere carti, sunt oamenii mei normali. Dar sa nu ma indepartez de chestiunea dureroasa. Cineva ma sfatuia sa incerc sa-mi recuperez cartile abordand o tehnica mai putin "jignitoare", adica sa spun cam asa: "Am nevoie de cartea pe care ti-am imprumutat-o, fiindca ma tot sacaie cineva sa i-o dau". Sfatul nu-i rau, dar sa nu te-apuce dracii gandindu-te ca trebuie sa minti pentru a lua ceva care de fapt iti apartine? Eventual te mai si balbai, de te prinde ala cu cioara vopsita si-ti bate obrazul. Si-atunci ce-ti mai ramane de facut? Fie il injuri zdravan si-ti vezi de drum, fie pleci capul si spui spasit: Iertare! Am gresit.
Promo
Fara comentarii
Alte articole de Ciprian Macesaru
Curat murdar
· Citeste in continuare
pAthosul lui Dan C. Mihailescu
· Citeste in continuare
Cartile anului 2011
· Citeste in continuare
Trei debutanti
· Citeste in continuare
Aerobiciclete… si-atat!
· Citeste in continuare



