Gandindu-ma la cai, mi se perindau intotdeauna prin minte imagini frumoase cu armasari masivi zburand in lupte, ii vedeam pe Iltschi si Hatatitla, celebrii mustangi din romanele lui Karl May sau pe El-Zorab, ucis din disperare... Nimic nu e mai placut decat sa vezi o herghelie de cai salbatici si liberi, coame fluturand in vant, sa le admiri gratia si frumusetea miscarii, dar totodata sa simti tremurul pamantului si forta galopului.

Din pacate acum, oricat mi-as dori sa pastrez imaginea calului puternic si impunator, realitatea nu ma ajuta... Pentru ca acum calul a devenit pentru foarte multi doar un animal fara minte, bun de tras la caruta plina de fiare. Ii vedem zi de zi inseuati la atelaje, biciuiti atunci cand nu se mai misca, purtandu-si tristi coamele incalcite si pline de ciulini, cu pielea batucita si plina de rani.

Recordul de longevitate a fost atins de un cal in Marea Britanie, care a trait pana la onorabila varsta de 68 de ani. La noi majoritatea cailor de tractiune ajung cam pana la 25 de ani de umilinta si bataie. Suporta totul pana cand corpul le cedeaza (mai ales atunci cand apar probleme cu picioarele), cand proprietarilor nu le mai sunt de folos si atunci sunt lasati de izbeliste.

Sute de cai sunt abandonati fara remuscari, dupa ce si-au intampinat stapanii cu acelasi fornait, zilnic, timp de 25 de ani. Ii poti vedea confuzi, nemiscati, impietriti pe strazi, slabi, demni de mila, insa totusi rezistenti. Unii cad din picioare inghetati, infometati si se sting fara sa ii vedem; altii ajung sa fie loviti de masini si mor in agonie.

Cativa (foarte putini, totusi) au avut sansa sa fie gasiti la timp, luati de pe strazi si dusi in singurul adapost de cai din Bucuresti. Acolo au fost ingrijiti, tratati si parte din ei au fost dati in adoptie. Altii inca isi duc zilele in adapost, dar au invatat din nou sa fure morcovi si sa se bucure de bucatica de zahar data din palma. In plus se bucura de oaspeti, asa ca oricine poate veni in vizita cu un gand bun si un pumn de morcovi. :)) Pentru mine e o experienta placuta de fiecare data cand merg acolo, ii aud nechezand sau le urmaresc miscarile gratioase, invat sa ii cunosc.

Dar ma intristez de fiecare data cand vad ce a devenit acest animal legendar, "cu ajutorul" omului

Comentarii