In Viena nimeni nu da doi bani pe ''spectacolul sacru al ierbii''. Nu vezi nicaieri tablite care iti interzic sa pui piciorul in spatiul public care, daca nu e ingradit, e strict delimitat prin interdictii. Pe iarba parcurilor din Viena se maninca, se doarme, se citeste, se asculta muzica, se discuta. Teritoriului ''nu-ului'' ramine total descoperit. Nici o mamica nu tipa si nu-l plezneste pe copilasul care a indraznit sa puna piciorul pe iarba. Iarba e spatiul tuturor si devine pentru unii nu doar un loc de odihna, dar si un loc de spectacol. Dupa o ploaie strasnica, o trupa de italieni in picioarele goale a inceput o cintare de toata frumusetea in parcul din fata Muzeului Albertina. S-au descaltat, si-au luat toba, trombonul si acordeonul si au pus iarba in miscare. Domni in costum si pantofi eleganti le-au aruncat banuti in cutia din fata ''ringului din iarba'', amenajat instant. Spectacolul lor a animat toata suflarea de pe iarba, pina si pe ciinii care stateau la umbra.

Dintr-o data, iarba a devenit spatiul unui show live din ce in ce mai antrenant.

Obiceiul romanesc de a venera iarba, de a pune placute care nu te lasa sa te atingi de un loc care e, pina la urma, public, ar trebui uitat. E penibil sa te raportezi la iarba ca si cum ar fi nu stiu ce simbol sacru. Iarba e facuta sa calcam pe ea, nu sa o tinem la distanta ca pe un spectacol mort pe care il privim fara sa ne putem raporta la el.

Asa ca haideti sa calcam pe iarba! E timpul.

Comentarii