E de ras astazi! Am sa va povestesc de Maraila, cainele salvat dintr-un canal.

Totul a inceput cu un telefon intr-o sambata de la un tip care ne cerea disperat ajutorul in procesul de extragere a unui caine din canal. Am bufnit in ras, ne-am urcat in masina zicandu-ne "Cum, dom'le, doi barbati nu pot scoate un caine din canal!". Deja pe drum eram fortoase, cu manecile suflecate, facand planul: ce ustensile folosim, la ce doctor il ducem dupa si unde il vom tine.

In mijlocul campului (unde era canalul cu pricina) am cam inteles cum sta treaba si de ce era un proces mai dificil: o gura betonata de vreo 5 metri inaltime, dupa care urma un tunel de 20 m (mers pe burta prin apa reziduala) care dadea intr-o mare retea de canalizare. Iar ca sa fie toate bune, cainele, fiind speriat, cum auzea picior de om, o lua la fuga prin canal, inotand lipa-lipa prin apa plina cu toate putorile...

A urmat o saptamana de pomina: timp de sase seri, de la job la canal, doua tinere (imbracate in sacouri, costume, pantofi cu toc) au luat cina cu Maraila, stand pe marginea canalului din camp si storcandu-si creierii dupa solutii.

In a saptea zi, cu forte proaspete, ne-am infiintat la canal carand dupa noi toate ustensilele posibile si cu mai multe ajutoare. Intr-un moment de inspiratie maxima decidem sa ii improvizam o capcana in tunel si victorieee, prindem cainele!! Eu si Dana il scoatem la lumina tragand puternic de crosa, da al dracu' caine a dat cu noi de pamant si ne-a tavalit prin toti ciulinii (reactie la care ne-am asteptat, avand in vedere sperietura prin care trecuse)! Ne luptam parte-n parte, il imobilizam, il bagam in masina si il ducem la un prieten unde sa se odihneasca peste noapte, a doua zi avand in plan un adapost. Stresul cat casa pe caine, speriat si paralizat de frica.

Trece noaptea, pornim la drum dimineata, ajungem in fata adapostului, deschidem portbagajul si in secunda doi vedem o naluca alba cu pete negre zburand razant prin fata ochilor. Era chiar el, cainele din canal. O luase Maraila la sanatoasa de ziceai ca e vreun cal de curse. Urmarire cu masina, alergaturi prin curti, aplecari periculoase peste geamurile masinii. Imposibil de prins. L-am urmarit ca prostii cum zbura spre alte campii, sa isi sarbatoreasca libertatea de unul singur... si dus a fost.

Asa ca, draga Maraila, fii sigur ca data viitoare cand te mai gasim in vreun canal, negociem iesirea. :)

Comentarii