Il ascult de vreo 3 zile incontinuu, asteptand sa apara revelatia. In masina, in trafic, legat sau cand schimb de pe radio. Acasa, in timp ce spal vase, fac socoteli, citesc, ma uit pe pereti sau ma pun sa adorm. Adica de la inceputul diminetii pana spre mijlocul noptii. Mi-a luat 3 zile ca sa-mi dau seama ca exact asta e ideea: ce, cum si cat canta Bryan Adams pe albumul asta si dintotdeauna nu (te) deranjeaza niciodata cu nimic si uneori se potriveste de minune. Are aceeasi voce, voalata, ragusita intr-un fel grizonat, fara sa urce deloc, fara sa coboare prea mult, o voce medie, placuta. Are aceeasi orchestratie, de ani buni de zile, fara sa exceleze in minuni tehnologice, de parca ar inregistra in acelasi studio si ar mixa in aceleasi setari indiferent de an, anotimp si evenimente. Are un sound fresh, dar cu o tenta nostalgica, linistit si placut. Are acelasi tip de piese, cu armonii si ritm identice. Mai trage un pic, mai lasa un pic, mai accelereaza putin, se mai pierde in iubita chitara rece din cand in cand. Numai hazardul si cateodata sprijinul unui film de succes (la gagici) au facut ca unele din piesele sale sa devina hit. "Have You Ever Really Loved A Woman?", "Everything I Do I Do It For You", "All For Love" , "Run To You" sau "Cloud No.9" puteau fi oricand piesele 1, 2, 4, 5 si 9 de pe acest album. Dar acestea n-au primit deocamdata ajutor din partea unei fermecatoare povesti de dragoste ca-n Robin Hood, a uneia de vitejie, ca-n Cei trei muschetari ...sau macar macar al vreunei priviri languroase de-ale lui Johnny Depp sau (de gustibus!) Marlon Brando. De la insusi creatorul sensibilului - pana la smiorcaiala- vers "When you can see your unborn child in her eyes/ You know you really love a woman" nu ne putem astepta la prea mare ajutor. Dintotdeauna, figura lui denota o timiditate extrema si o neplacere prost ascunsa in comunicarea cu camera si blitzul. Toate fotografiile lui sunt instantanee sau din unghi, nu priveste in fata mai niciodata. E frumusel, dar cu ajutorul photoshop-ului sau/si al machiajului care ii eludeaza imprefectiunile, iar cand e filmat pe viu camera nu are voie sa se apropie sub 6 metri, nici cu trepiedul, nici cu lentila. Canta relativ inflacarat si cateodata profund despre o "she", dar nimeni nu i-a putut atribui vreodata cu certitudine rolul de indragostit.Acest fel de himera pe care nimeni nu pare sa aiba forta sa o transforme vreodata intr-un barbat adevarat reuseste totusi sa se impuna. Fara sa se straduiasca, fara sa exagereze, fara sa exceleze in vreun fel, se face recunoscut la radio sau aiurea. Piesele sale sunt comode, ca un pulover vechi si moale, pe care-l alegi pe pipaite din dulap si il pui pe tine in casa, cand nu esti inca sigura ca a venit primavara. si speri cumva sa nu se destrame pana anul viitor.

Comentarii