Cind avea doua saptamini, Edward Albee, nascut in 1928, a fost infiat de un cuplu de milionari. Bunicul lui, Edward Franklin Albee, era un cunoscut producator de vodevil, conectat la lumea teatrala americana.

in 1958, Albee a scris prima piesa importanta - Zoo Story, pe care nici un teatru american nu a vrut sa o produca. Piesa a fost jucata in premiera la Berlin.

Cui i-e frica de Virginia Woolf, care i-a adus lui Albee premiul Tony, a avut premiera in 1962 la New York, fiind considerata hit-ul dramaturgiei sale.

Doua cupluri se intilnesc dupa o petrecere si transforma o noapte de distractie intr-un cosmar care le scoate la lumina toate dezamagirile si nevrozele. Gazdele - Martha si George - se provoaca, se umilesc, se hartuiesc, se distrug psihic pina cind orice urma de afectiune este redusa la zero. Cei doi par sa ramina impreuna cu un singur scop: acela de a se tortura mental, de a-si face cit de mult rau pot. Inventeaza versiuni ale aceluiasi eveniment pe care le deconstruiesc doar pentru a pune mereu la indoiala credibilitatea si forta celuilalt. Jocul lor preferat e calcatul in picioare pina la capat, fara nici un rest de mila. Sint performerii fictiunilor de care se agata disperati ca de ultimele ramasite ale unor existente anesteziate de alcool si neimplinire. Vorbesc despre un copil pe care il naste si il ucide imaginatia lor. Un copil avortat de o existenta cu prea multe trisari ale realitatii, cu prea multe caderi. Rabufnirile ii fac sa dea de toti peretii cu straturile succesive ale protectiei reciproce. Trucarea perversa a realului riciit pina la os e miza spectacolului regizat de Mariana Camarasan la Teatrul ACT.

Un spectacol in care constructia actoriceasca, acumularile nervoase si detensionarile temporare sint pe primul plan.

In Cui i-e frica de Virginia Woolf, dialogurile razuiesc la maxim pojghita aparent calma a relatiilor. Albee dozeaza excelent cinismul, abruptul si decantarea fantasmatica a raporturilor dintre personaje, folosind, de fiecare data, o tehnica a inversiunii dialogului care isi tine spectatorii intr-o continua stare de alerta, excelent intretinuta de actorii spectacolului.

Cui i-e frica de Virginia Woolf e un meci in care fiecare moment de scor egal devine premisa unei noi reprize de tatonari, faultari fara nici un scrupul si goluri in poarta cu plasa de siguranta afectiva rupta violent. Menajamentele nu fac parte din politica jocului de-a puterea, exersat cu o cruzime care devine, de la un punct incolo, epuizanta. Florina Gleznea si Ionut Grama sint fortele care se atrag si se resping cu o energie cruda uluitoare. Doi actori care au absolvit anul trecut UNATC se fac knockout pe scena de la ACT. Puterea lor de rezistenta si asumare tine de performanta unui joc actoricesc de o rara acuratete si nuantare. Florina Gleznea e sotia dependenta de alcool care filtreaza seductia prin sita unor accese de furie si regresie infantila controlate perfect. Are deopotriva vitalitatea dezinvolta a celei care mizeaza pe carti tari, dar si dezarmarea inoceneta care-i da o vulnerabilitate cuceritoare. De mult nu am mai vazut o actrita atit de bine pliata pe pragurile unui rol extrem de greu. O actrita pe care sa o cred in fiecare secunda. Ionut Grama (atradus textul lui Albee cu o atentie pentru visceralitatea limbajului pe care, de multe ori, nu o intilnesti nici la traducatorii profesionisti) alterneaza blazarea cu sfidarea si controlul reactiilor cu izbucnirile nervoase. isi stapineste impecabil revolta si frustrarea atunci cind e inselat de sotia lui in propria casa. Un singur gest - rupe o carte - ii tradeaza angoasa. E un actor cu un potential al echilibrului dramatic rar intilnit. Retineti numele acestor actori. Aveti de ce. Si dati o fuga rapid la Teatrul ACT. Aveti pentru ce. Pentru ei si pentru cuplul care incearca sa le faca fata - Sinziana Nicola si Emil Mandanac au o stinghereala pe care stiu cum sa o foloseasca - merita sa vedeti acest spectacol.

TEATRUL ACT

Cui i-e frica de Virginia Woolf?

de Edward Albee

Regia: Mariana Camarasan

Scenografia: Alexandra Penciuc

Cu: Florina Gleznea, Ionut Grama, Sanziana Nicola, Emil Mandanacn

Comentarii