Se misca seducator ca o sirena pufoasa, trecuta prntr-o cura de ingrasare. E senzuala si apetisanta cu suta de kilograme care submineaza iconul slim, modelul care-si expune rinjit perfectiunea artificiala pe coperta revistelor glossy. E dansatoarea supraponderala care ti se lipeste de retina in Sombreros, spectacol invitat pe 18, 19 si 20 iunie la Opera Nationala Bucuresti. Coregrafia este semnata de Philippe Decoufle care, in 1983, isi formeaza propria companie - DCA. Spectacolele lui Decoufle sint blaturi suprapuse de dans, video, muzica live, toate dozate in asa fel incit sa nu lipseasca nici entertainment-ul spumos, nici senzatia de maxima insingurare. Sombreros jongleaza cu imagini care lasa urme ca niste bule de sapun pe un corp pe jumatate clatit. Umbra unui chip, umbra unei povesti, umbra unei amintiri, umbra unei umbre sint citeva dintre clip-urile pe care este construit spectacolul. De fapt, ce vedem? Ce-am vrea sa vedem, ce ni se pare ca vedem, ce stim de la bun inceput ca urmeaza sa vedem sau ce ne e la indemina sa vedem? Cita constructie, cita iluzie si cita realitate dospesc in secunda in care privim si in care "privatul privit" ne fenteaza siguranta cu care il privim? In Sombreros, privitul - actiune si obiect - devine cheia de acces la intreaga dinamica vizualo-corporala. Trupurile sint umbrele unor miscari sau asamblari video de geometrii abstracte. Ramine percutanta supraponderala care-si unduieste, ca o umbra lunga si lenta, coapsele.

Comentarii