Va mai amintiti de replica sugrumanta a lui Julianne Moore, in Orele, cand rememoreaza plecarea de-acasa unde-si lasase sotul si copilul?

„As fi putut sa raman. Am ales sa traiesc”. Despre acest trait plin vorbeste spectacolul 9 grade la Paris (Teatrul ACT), scenariul si regia - Peter Kerek, cu Alina Berzunteanu, o actrita de cursa emotionala lunga, discreta si vibranta, mult prea putin distribuita.

O femeie casatorita se hotaraste sa sara pe trambulina despartii. Sa lase in urma o felie de viata si sa muste dintr-un blat nou. In mai putin de-o ora trebuie sa transforme hotararea in actiune radicala. Un carusel de ganduri, frici, neputinte, eliberari ii invartesc mintea si-i bulverseaza senzatiile. In mai putin de-o ora trebuie sa ia o decizie fundamentala, sa se rupa de-o carapace confortabila si sa isi asume toate riscurile.

9 grade la Paris este un spectacol-incizie a alegerii. Alegerea ca forma de supravietuire in libertate. Alegerea ca act de transare a compromisurilor. Alegerea a ceea ce-ai pierdut din tine.

Spectacolul este construit pe doua planuri, fiecare cu o dramaturgie care functioneaza pe principiul acumularii detaliilor de stare, gest, conversatie.

Corpul imobil de la cativa metri distanta de noi este contrapunctat de corpul in actiune de pe ecran. S-a optat pentru o intrepatrundere liniara, narativa, cuminte a celor doua planuri – personajul din scena dialogheaza cu cel de pe ecran – nu pentru una experimentala, care ar fi putut sa se joace cu unghiurile de perceptie.

Alina Berzunteanu realizeaza un decupaj foarte fin nuantat al personajelor pe care le interpreteaza. Pentru fiecare gaseste o anumita tonalitate a vocii, un tip de reactie si de atitudine care particularizeaza aparitiile scurte si le fac sa devina relevante.

9 grade la Paris e un spectacol-oglinda retrovizoare. Mergeti sa aflati ce puteti vedea.

Comentarii