Maicute cu mustati, travestiti in rochii de mireasa pe role, flyere care ti se strecoara printre degete si informatii care se preling pe strazi inguste ca si cum din orice gard, copac sau perete ar tasni o aschie de arta, cozi enorme la spectacole si spectatori care stau timp de 11 ore la o reprezentatie, cam asa arata un festival care traieste din politica publicitatii masive. Editia 63 a festivalului se desfasoara intre 7 si 21 iulie si il are ca artist asociat pe dramaturgul si regizorul libanez Wajdi Mouahad, a carui trilogie care face parte dintr-un calup de 4 spectacole a tinut 11 ore. Daca Mouahad se da pe partia istoriei turbulente, coregraful Jan Fabre, in Orgia tolerantei, face inhalatii cu coca-cola, Prada, glamour si alte obsesii ale dusului cu consumerism. Performerii fac din productia pe banda rulanta a placerilor la minut un mod de supravietuire intr-o cultura imago-hemoragica, in care totul exista ca sa creeze un spatiu intim sau public al voluptatii. Femei insarcinate nasc salam, unt si canapele in miniatura, un lac al lebedelor de supermarket este dansat gratios in timp ce cosuri imense sunt impinse unele in altele, un Mister Proper cocosat cere hamburgeri si orgasme instant. Performerii explodeaza intr-un fuck general la finalul unui spectacol care cade intr-o capcana pe care multe alte demersuri similare nu reusesc sa o evite. Criticand vertijul consumerist, ajunge sa fie o copie a lui si nimic mai mult. Iti raman insa in minte cateva imagini-cutit.

Comentarii