Un artist nu canta tot timpul pe stadion sau in sali de mare capacitate. Din cand in cand, mai des sau mai rar, artistii canta in cluburi de cateva sute de locuri. Sunt, printre iubitorii de muzica live, multi care chiar prefera sa vada trupa la lucru intr-un club. Sunt mai aproape de preferatul lor, atmosfera e mai destinsa si mai intima.

Din pacate, in Romania, nu multe sunt cluburile care pot organiza concerte live in conditii cat de cat bune pentru public si artist. Instalatia de sunet e slaba, acustica e proasta (daca nu inexistenta!), locul mic sau inghesuit de mese, scena meschina - ca sa fie loc de mese.

Faptul ca instalatia de sunet e neperformanta sau (si ) sunetistul pus la dispozitie de organizatori e un pafarist se reflecta direct in starea celor mai importante doua categorii ale serii: publicul si artistul. Pe de o parte, oamenii, aflati in fata scenei, au parte de un sunet incorect, care ii poate deranja fizic (in sensul propriu al lui " sparge urechile" sau "bubuie pieptul"). Nu aud corect toate instrumentele, vocea e prea tare sau prea incet s.a.m.d De cealalta parte, pentru artist un sunet prost inseamna o monitorizare incorecta a ceea ce el insusi sau colegii sai canta pe scena. Si cum o trupa functioneaza ca un organism si fiecare membru al sau trebuie sa auda cam ce canta celalalt, daca acest lucru nu se intampla, recitalul va suna defectuos, inegal si uneori chiar incorect.

Am avut nenorocul ca sambata trecuta sa asist la un astfel de concert dezastruos, din vina conditiilor pe care clubul a inteles sa le ofere artistului si, implicit, publicului. Nefericita protagonista a fost o trupa draga mie, si cu muzica, si cu omul. Locul - o destul de bine asezata terasa din Parcul Tineretului. Trupa a venit la probe la ora 19.00. Da, s-au facut probe de sunet! I-adevarat, s-au facut tarziu (si inutil, dupa cum s-a vazut ulterior) si cu oameni in "sala". De fapt, merge sala, ca era sala de mese... Dupa ce au terminat probele - la care fiecare e atent cum aude in monitoare, deci nu exista " starea de show" - artistii au fost invitati sa ramana pe scena si sa inceapa concertul. Prost lucru, e ca si cum ti-ar veni cineva in vizita mai devreme si te-ar gasi in pijama, din care nu mai iesi, pentru ca nu e politicos sa-ti lasi oaspetele singur... Sncet si greu, show-ul s-a urnit totusi. Un sunet ingrozitor, cu portiuni in care abundau mediile- inalte, care mi-au dat timpane dureroase si umflate, gata sa pocneasca. Cu alte portiuni in care vocea era neinteligibila, nu se auzea deloc un instrument sau altul. Un public cam nepotrivit si pestrit. Mai putin de jumatate fani, cei care au reusit sa treaca peste pretul exorbitant ( 50 ron de consumatie, ca noi vrem sa facem bani din concerte, ma baieti) si sunetul masacrat, au aplaudat si si-au sustinut trupa. Ceilalti...oameni veniti la terasa sa manance, care ridicau nasul din farfurie cat sa nu le curga pe barbie, ca sa se uite - cam lung - la "trupa de acompaniament", cam zgomotoasa, e drept, din seara aceea. Abia pe final - cand au decis sa-si faca o siesta activa - oamenii s-au ridicat de la mese si au inceput sa raspunda la muzica trupei.

Oamenii n-au, desigur, nici o vina. Poate doar carciumarii, care judeca doar in termeni de lovele. Si conditia artistului fara prea multe cantari in scumpa si eleganta prostitutie electorala, care n-are incotro si trebuie sa accepte un numar ieftin, de la orice client jegos. Ma rog, tot un drac...

Comentarii