Actorul colaborator este "actorul de termene scurte'’, care functioneaza in regim de risc, de vreme ce nu poate fi sigur ce va face dupa terminarea unui proiect. Pe de alta parte, acest regim de risc ii furnizeaza actorului un statut de mobilitate, care ii permite sa nu fie inregimentat intr-o anumita institutie si sa migreze, in functie de disponibilitate si interes, de la un proiect la altul.

Actorul colaborator nu este nevoit sa incerce sa fenteze teatrul in care este angajat ca sa filmeze intr-un serial. Nu blocheaza un post pentru ca filmeaza non-stop si nu-si poate permite sa piarda o suma importanta de bani. Nu trebuie sa accepte orice rol si-si negociaza libertatea de apartenenta la un anumit teatru pentru un anumit proiect de pe alte pozitii decat actorul angajat. Actorul colaborator a facut o alegere pe care si-o asuma consecvent si care i-ar spori situatia de risc daca Ordonanta de urgenta nr. 63 ar fi aplicata. In conditiile in care disponibilizarile si reducerile bugetare ar afecta substantial teatrele de repertoriu, optiunea pentru un actor colaborator ar deveni din ce in ce mai problematica. Atata timp cat trupa unui teatru trebuie sa-si justifice mult mai solid functia si necesitatea in organigrama, colaborarile vor fi diminuate. Toate acestea s-ar putea evita printr-o regandire, in detaliu, a sistemului teatral, cu masuri eficiente si de durata. Exista mult prea multe teatre de repertoriu - fara o directie clara - si mult prea putine teatre de proiect in Romania. Teatrul de proiect, care sa-si conceapa o strategie de programe - atentie, nu doar o suma de spectacole - pe termen lung si sa colaboreze cu un numar de actori antamati pe respectivul proiect functioneaza la noi intr-un regim de carenta. Existenta unui sistem fundamentat pe teatrul de proiect ar disponibiliza inertia din multe institutii de spectacol si ar crea o piata autentica de programe, cu rol in constiinta publica. 

Comentarii