Se simt presati ca niste marfuri prea mari pentru containere prea mici. Nu le e bine nici in tara lor, nici in alta tara. Pleaca pe roti de rezerva, sub tren, in cele mai umilitoare conditii. Totusi, oricat ar fi de umilitor, drumul spre Occident e cablat la sensul unic al sperantei in cea mai buna dintre vietile posibile.

In container (text: Constantin Cheianu, regia: Cristian Ban) e spectacolul respiratiei estice care are nevoie de tuburi vestice ca sa treaca dincolo. Acolo unde celor care isi fabrica identitati peste noapte, pasapoarte cu nume invatate pe dinafara ca niste coduri de acces la fericirea de peste granita, li se ambaleaza existentele in saci de plastic. Spectacolul are nevoie de mai mult accent pus pe drama socio-politica a acestei supravietuiri-in-risc-extrem si de mai putine jonglerii comice.

In container e drama unor oameni pentru care obsesia emigrarii e singurul lucuru care ii mai tine in viata. Se bat, isi vand ponturi de supravietuire, beau si mananca, se fura intre ei, izbucnesc in plans si devin semne pe faianta. Sunt notati ca niste pachete care reusesc sau nu sa ajunga la destinatia mult dorita. Viata lor e un fake identitar incarcat in recipiente pe care le platesc cu bancnotele posibilei morti. Odata intrati vii, nimeni nu le poate garanta ca vor fi descarcati tot vii. Tentatia unui loc cat mai departe de casa anuleaza umilinta calatoriei low standards dus. Mintea acestor oameni e setata pe sens unic. Orice intoarcere echivaleaza cu efortul caderii intr-o noua tentativa de a pleca. 

Comentarii