*** E seara. Privesc pe fereastra. Strada-i pustie si plina de zapada afanata, aproape neatinsa. Stalpii de pe marginea drumului arunca o lumina galbuie. E o vreme buna pentru melancolii si bauturi spirtoase. Prin urmare, sunt melancolic si beau vodca. Tocmai am terminat de citit Moscova-Petuski (Editura Cartier, 2004) si-mi vine sa pornesc de nebun prin Bucurestiul asta ca o Moscova, sa bat carciumile, sa fiu un betiv metafizic precum personajul lui Venedikt Erofeev. E de un haz nebun Venicika, eroul din Moscova-Petuski, dar o sfarseste rau, asa ca mai bine stau linistit in camera mea bine incalzita, ma gandesc la cartea pe care am citit-o, beau inca un paharel de vodca, apoi ma culc. Am vrut sa va spun ca mi-a placut mult romanul (numit de autor: poem), dar, iata, n-am reusit decat sa scriu un text neserios. Luati trenul spre Moscova-Petuski. Calatorii fara bilet ii dau nasului cate un gram de alcool pe kilometru. Aproape niciun calator nu are billet. Evident, nasul se face crita. La fel se intampla si cu muncitorii din fabrici si uzine. Intreaga Rusie socialista se clatina, se afunda-n ruina. 

*** Teribila Françoise Sagan, autoarea celebrelor romane Bonjour tristesse (1956) si Aimez-vous Brahms? (1959), romane aparute si in romaneste, ultima oara la PRO Editura si Tipografie, vorbeste in Cele mai frumose amintiri (Editura Nemira, 2009) atat despre sine (dar prea putin, din pacate), despre atractia ei pentru viteza, pentru jocuri de noroc, teatru, Saint-Tropez si literatura (nimic asadar despre relatiile sale amoroase), cat si (mai ales) despre personalitatile care au fascinat-o si pe care a avut sansa sa le cunoasca: Billie Holiday, Tennesse Williams, Orson Welles, Rudolf Nureiev, Jean-Paul Sartre (capitolul dedicat acestuia din urma se intituleaza "Scrisoare de dragoste catre Jean-Paul Sartre"; partea asta mi-a subtiat admiratia pentru Sagan; si totusi: Va place Brahms?).