Vietile lui Alexandru Paleologu (Ed. Vremea, 2010), de Tudorel Urian. Cartea m-a atras imediat prin felul in care autorul isi arata atasamentul fata de A.P., fara a-si pierde virilitatea critica. Si mai e ceva, stilul limpede, calm, fara rigiditatea academica obisnuita in astfel de monografii. Urian are o voce lipsita atat de cliseele enunturilor ce se vor a fi stiintifice, cat si de patetismele in care pica adesea cei care scriu despre maestrii lor spirituali (A.P. a fost, in anumite privinte, maestrul lui T.U.). O voce echilibrata, cu frumoase rezonante literare (multe pagini din cartea asta sunt proza pura). Niciuna dintre "vietile" lui A.P. nu e ignorata de autor. Regalist, detinut in inchisorile comuniste, colaborator al Securitatii, mason, ortodox, catolic, apoi din nou ortodox, ambasador la Paris si mare om de cultura, toate aceste ipostaze din destinul lui A.P. sunt prinse in carte. Daca sunt sau nu tratate in mod exhaustiv, nu stiu, dar cert este ca volumul lui Tudorel Urian constituie o piatra pusa temeinic la temelia constructiei critice ce-l are ca subiect pe Alexandru Paleologu.

In 2009, la Editura Brumar, Mircea Cartarescu publica un volum (foarte frumos, prefatat fascinant-aiuritor de Serban Foarta) in mare parte inedit: Cincizeci de sonete de Mircea Cartarescu cu cincizeci de desene originale de Tudor Jebeleanu. Textele sunt scrise la inceputul anilor ’80, nouasprezece dintre ele fiind incluse si in Poeme de amor(1983). Ca textele nepublicate pana acum nu au fost considerate de autor suficient de valoroase pentru a fi tiparite la vremea scrierii lor, pentru mine nu are importanta. Conteaza doar ca, pana la urma, le-a publicat. Si bine a facut. Sunt multe poeme excelente, toate gravitand ludic in jurul temei amorului. "Cu un gest rosu corail pasiunea isi aranjea furoul sub rochita de alama brodata". Cam asa. 

 

Comments