Pe 5 iunie, Teatrul Mic din Bucuresti i-a avut ca invitati pe dramaturgul francez Valere Novarina. Spectacolul Opereta al companiei Air de Lune, creat pornind de la textul lui Novarina, Opereta Imaginara, a fost jucat in aceeasi seara la Teatrul Mic. Opereta a fost invitata si in cadrul Festivalului International de Teatru de la Sibiu.

Mistocareala, bascalia inteligenta, deriziunea, conventiile tipice genului operetei, toate dublate de o poeticitate care vine din combinatii de cuvinte si stari lingvistice absolut paradoxale constituie particularitatile dramaturgiei lui Valere Novarina.

Novarina este unul dintre cei mai cunoscuti dramaturgi francezi contemporani, un inventator de limbaj paralogic, muzical, rimat si intens ritmat, un limbaj care se modifica extrem de mult pe parcusul textelor sale. La Novarina, limbajul este cea mai importanta sursa de teatralitate. Din limbaj se nasc conflicte, in limbaj se topesc personaje, prin limbaj se construiesc atitudini contradictorii in anumite situatii. Novarina foloseste la maxim mostenirea avangardei franceze, deconstructiile suprarealiste pentru a crea o dramaturgie care mizeaza pe improvizatii de sunete, cuvinte, repetitii de sintagme, inversiuni.

Prologul si actul al treilea, care au fost prezentate la Bucuresti, sint construite ca o partitura muzicala sublim-derizorie, ca o incantatie in care umorul submineaza gravitatea temelor. Regizorii Marie Ballet si Jean Bellorini au gasit cea mai potrivita formula scenica pentru propunerea intertextuala a lui Novarina. Continutul dramaturgic si carnea spectacolului isi corespund perfect. Muzicalitatea textului este exploatata de structura tip concert live a montarii, in care un cintec inceput de un actor este interpretat, de la un punct incolo, de toti actorii intr-o continua permutare de voci si perspective. Omogenitatea si unitatea de joc, performanta ansamblului si finetea cu care se impun anumite partituri, coerenta de adincime a intregii constructii cu conventiile la vedere, interventiile in interiorul cliseelor constituie particularitatile unui spectacol impecabil construit. Un spectacol in care reveria ninge peste derizoriu, tot asa cum artificiile se sting, la final, peste un cor care se aude din ce in ce mai putin.

Opereta este un model de spectacol total. Textul e trambulina viziunii organice.

Comments