Sunt doar o cireasa. Nu un inginer. Deci nu pot sa ma laud cum ca da, da, am eu solutia invaluita in praf de minune.

Ca daca faceti ca mine, o sa creasca copacii intr-un an cat altii in 10. Ca desertificarea o sa fie cuprinsa de groaza. Si nu o sa mai secatuiasca pamanturi manoase. Iar furtunile o sa se plictiseasca sa mai bantuie prin lume.

Dar cum toata lumea vorbeste despre o imprietenire cu pamantul asta. Am tras si eu cu urechea, incercand sa vad ce pot face eu. O rotita mica pitica in toata masinaria asta complicata.

Si cica se pot face chestii mici ca sa ajutam putin planeta. Sau macar sa nu o stricam mai tare. Una din ele ar fi sa nu mai consumam apa aiurea. Noi, pentru ca suntem destepti, ne-am facut viata mai usoara. Aducandu-ne apa sa ne curga in casa, la robinet. Dar facand asta, am pus presiune mare pe confortul planetei. Care trebuie sa se opinteasca acum extrem de tare sa ne furnizeze luxul asta in mod constant. La botul calului.

Iar daca noi am reusit sa traim mai bine. Si mai comod. Musai sa incepem sa ne preocupam si de furnizorul asta important. Ca sa ne asiguram ca o sa fie alaturi de noi si in continuare. Ca n-o sa ne lase la greu cand ne e lumea mai draga.

Deci abia acum am inteles - si trebuie sa recunosc ca nu in detaliu - ca sunt mari eforturi pentru ca eu sa primesc apa zilnica. Ca atunci cand eu dau drumul la robinet, practic comand apa. Asa, ca la room service. E ca si cum as suna la un centru mare de apa. Si as plasa o comanda ferma. Si ca prin actul asta aparent insignifiant, declansez actiuni.

Primul lucru prin care supar ecosistemul este ca disloc o cantitate dintr-un rezervor. Iar apa mea trebuie pusa inapoi. Cu niste cheltuieli de resurse. Si cand eu imi manifest pofta de apa de la robinet. Ea vine spre mine doar impinsa cumva. Ceea ce consuma o gramada de energie. Si in final face presiuni asupra dragului meu de pamant. Pe care ma laud atata ca-l iubesc. De-mi sar capacele.

Asa ca: Daca pana acum eram un mega-ursulet spalacios. Si dadeam drumul la apa sa curga in cada. Si apoi vorbeam la telefon. Si cada se umplea prea tare. Asa ca mai dadeam drumul la dop. Si vorbeam in continuare. Caci Sfinte Sisoe! Sunt atatea de spus pe lumea asta. Si apoi ma mai intorceam cand imi aduceam aminte. Si tot asa.

De acum inainte nici vorba sa mai fac lucrurile asa neprietenos. Bine, nici nu exagerez. Adica nu dardai cu clabucul pe mine in cada. Ca sa eficientizez consumul. Nu vreau sa salvez planeta suferind eu. Vreau s-o salvez cu placere.

Asa ca sunt mai atenta. Si incerc mereu. Cu mintea mea facuta mai degraba din litere si nu din cifre. Sa ma prind unde gresesc. Si sa incerc sa nu mai fac asa. Nu-mi iese mereu. Dar sunt tare mandra ca-mi iese uneori. De fapt asa de mandra, ca vreau sa va zic si voua. Ca sa simtiti si voi, daca va hotarati sa incercati asa sentimente alese.

Dus placut diseara.

Comments