In acest an, dintre poetii foarte tineri, i-am remarcat in special pe Dosa, Hutopila si Stoicovici. Cartea lui Andrei Dosa (n 1985), Cand va veni ceea ce este desavarsit (Editura Tracus Arte), este, probabil, cel mai bun debut in poezie din 2011. Doar Matei Hutopila (n. 1987) si/sau Aleksandar Stoicovici (n. 1988) i-ar putea lua fata lui Dosa. In copci (Casa de Editura „Max Blecher”), Hutopila are o mai buna densitate, o scriitura mai sofisticata, poemele sale sunt viguroase ca mesaj (chiar si atunci cand sunt melancolice) si colorate ca limbaj (autorul, originar din Bucovina ucraineana, mai exact din Beskizii Hutuli, scrie intr-o limba romana pitoreasca). In schimb, Dosa are idei mai percutante, e (poate) mai modern, are versuri sustinute de-o tensiune imediata, care nu recurge, asadar, la plutirea pe intinderea molcoma a reveriilor, a amintirilor, a nostalgiilor… Hutopila e prieten cu spatiul, cu natura, cu trecutul. Dosa e infipt in prezent, in nervul prezentului, chiar daca face si el trimiteri spre evenimente din trecut. La el, insa, optica e una care tine intotdeauna de aici si acum, nu incearca sa plonjeze in starile unui „atunci”, nu incearca recuperarea acestuia. In fine, Aleksandar Stoicovici, cu volumul Vineri (Editura Herg Benet), scrie o poezie cu radacini suprarealiste, dar care, din fericire, isi gaseste, de multe ori, perspectiva noua. Taieturile, rupturile, sparturile duc uneori la minimalism si sunt dovada stiintei de a naste contraste spectaculoase intre cuvinte, intre imagini, intre idei. Cartea contine doua poeme exceptionale: asta era copilaria noastra si, mai ales, pestele din Iagodarie. 

Sapte seri, nr. 704-706, 23 dec 2011 - 12 ian 2012

Comments