Dupa multe filme romanesti, care mai de care lipsite de vlaga, sarm sau cinema (exceptind Restul e tacere si Boogie, peisajul de anul acesta e trist rau si sezonul se incheie cu Intilniri incrucisate, un alt film so&so, cum a fost si Schimb valutar), a mai venit unul care vrea sa sparga tiparul si sa se reimprieteneasca cu publicul. Cred ca ar fi fost frumos daca ar fi putut, desi preocuparile publicului de cinema in aceasta perioada se indreapta mai degraba spre altceva si oricum, pacat de rezultat. Actor cunoscut si apreciat, Horatiu Malaele, debuteaza in regie de film (dupa ce a regizat pentru scena), alaturi de o cohorta de actori; doar e o nunta, nu? De ce si-a dorit sa faca regie? E poate o dorinta fireasca, un experiment, dar nereusit. Filmul se intimpla intr-un sat romanesc, in 1953, sub stalinism. Dar exista si coperti, azi, groase si neinspirate. Niste jurnalisti TV vin sa analizeze un asa zis fenomen paranormal. Si ni se flashbackuieste povestea unui sat care nu are legatura cu nimic din satul romanesc. O fi vreo metafora, vreun basm cu pitici si paduri fermecate? E un Morometii visat de Fellini si pus pe film de Kusturica. Plus Chaplin, Keaton si Keystone Cops. Si Spiritul stupului al lui Victor Erice, atunci cind se da filmul in sat (la fel ca intr-un scurt metraj din filmul colectiv Cannes 60, Chacun son cinema, anume cel al lui Chen Kaige, Zhanxiou Village, unde se aduce Chaplin intr-un un sat care n-a mai vazut asa ceva, copiii se distreaza, si se pedaleaza pentru a se crea energia electrica necesara proiectiei). Si aduce cel mai tare cu Train de Vie al lui Mihaileanu, care si el avea legatura lui cu La Vita e Bella al lui Roberto Benigni. Acum eu nu cred ca Horatiu Malaele a vazut sau a studiat filme si maestri pentru filmul sau, ca a luat notite de la Chaplin, Erice sau Kaige. Probabil ca referintele lui sunt mai economice si a vrut sa creeze cu orice pret comedie intr-un subiect lugubru. Din cauza mortii lui Stalin nuntile sunt interzise si totusi taranii din satul sau fac o nunta, aceasta nunta muta din titlu, si drept urmare sovieticii vin cu tancurile, barbatii sunt deportati si satul devine o ruina.

Jocul e gros, teatral, ca la nunta, filmul functioneaza ca o reprezentatie de bilci, pantomima, vrea sa fie pitoresc dar e haotic, kitsch, sunt intentii bune, dar stim prea bine ce paveaza ele.... Se disting doua aspecte pozitive, scenografia lui Mihnea Mihailescu, in platourile de la Castel, satul romanesc cu dressing de la Cold Mountain si imaginea lui Vivi Dragan Vasile, ca de obicei profesionista, aici poate putin prea calofila. In rest, muzica lui Alexandru Andries, saltareata, se vrea un Bregovic local, Malaele care pe fiecare secventa e ca un Zelig, ba Fellinesc (sa nu zic fellinian), ba kusturicesc, ba chaplinian, ba chiar si spielbergian (pata de culoare), si in primul rind montajul, dezastruos, care incearca sa faca poante ca in filmele burlesti; Sta(li)n si Bran, ce amalgam exotic... Subiectul tratat in cheie comica poate jigni si istoria (nu, nu e ca la Benigni sau Train de vie). Nunta muta, o inmormintare de cinema.

o stea din cinci

Comments