Teatrul isi cistiga, vizibil, statutul de mediator si corespondent la fata locului. Recupereaza motivatia prima aspectacolului – existenta in centrul comunitatii. Teatrul trage comunitati marginalizate in teatru sau construieste comunitatile in spatiul propriu dinamicii lor. Cand teatrul iese din teatru se produce o transformare de continut si de sens extrem de importanta. Comunitatile marginalizate de societate se integreaza in societate printr-un discurs teatral. Capata rol in sfera publica. Teatrul reda comunitatii, printr-un gest de solidaritate, ceea ce societatea ii fura: dreptul la reprezentare frusta si la legitimare justa. Dramaturgii contemporani isi scriu realitatea din fragmente de existenta la limita dintre obsesia emigrarii si stocarea cotidianului grunjos. Ei sunt reporterii realitatii, cei care filtreaza potentialul dramatic al lumii din beton si vise. Lumea lor.