Un profesor de la o universitate importanta spunea intr-un studiu despre fantome: acolo unde exista indoieli, s-ar putea sa existe si o fantoma. In "The Ghost Writer" ("Marioneta"), cel mai recent film al lui Roman Polanski, premiat cu Ursul de Argint anul acesta la Berlin, exista o fantoma; si exista chiar si o fantoma a fantomei; si multe indoieli, incertutudini, ambiguitati. Cu toate astea, in adaptarea romanului "The Ghost" al lui Robert Harris (care semneaza si scenariul alaturi de Polanski) nu vezi aparitii spectrale sau siluete ascunse in cearceafuri albe. Fantoma din titlu e un scriitor (Ewan McGregor) caruia nu-i cunoastem numele, nici prea multe date biografice si care e angajat sa scrie biografia fostului prim-ministru britanic, Adam Lang (Pierce Brosnan). Pe parcursul interviurilor dintr-o casa izolata din America, ies la iveala in presa acuzatiile de crima de razboi aduse premierului, acuzatii legate de colaborarea acestuia cu guvernul american in capturarea si torturarea prizonierilor din Irak. Intrigat de rasturnare si de moartea suspecta predecesorului sau (tipul investit inainte cu acelasi job, gasit mort pe o plaja), scriitorul-fantoma, care nu are altceva in afara de curaj si intuitie si niste indicii gasite printre lucrurile si manuscrisul fostului, conduce o investigatie personala din care descopera secrete importante. Si pe masura ce el afla, aflam si noi. Tot filmul respira cu si prin aceasta fantoma, prin angoasele, temerile si gândurile tulburi date de acest job-capcana care il strânge intre ambiguitati, personaje duplicitare si peisaje obscure. "The Ghost Writer" este un un thriller politic neo-noir in traditia unui Polanski de pe vremuri, in care tensiunea mintii personajului principal penduleaza intre dimensiunea aparenta si cea reala a problemei, intre opacitatea secretelor politice si transparenta spatiilor. Nu e interesant doar pentru ca personajele din film sunt, pâna la un punct, fantomele unor personaje istorice (Adam Lang este creat, se stie, dupa modelul Tony Blair), ci si pentru felul in care Polanski deschide usa unei realitati cinematografice complexe, bine camuflate in spatele realitati vizibile, de pe marele ecran. In aspectul fantomatic a reprezentatiei vizuale sunt infuzate maiestria artistica si fantomele trecutului unui mare regizor.  
 

Comments