Articol colectiv scris pe facebook.
Sunt un Eu care se imparte, fara rest, la sapte. Sunt divizibil la sapte zile si sapte nopti. Si nu stiu daca sunt, bunaoara, luni sau joi, Trezirea sau Lenea, marti sau duminica, Stresul sau Culoarea. Ma impart in cei sapte oameni pe care ii vad de fiecare data cand ma uit in oglinda. Cine voi fi azi? Cine o sa-mi perturbe Calmul si o sa-l scoata la iveala pe Zbuciumat sau cine o sa stie ce butoane sa apese sa-l scoata la cina pe Romantic. Ma intreb cum de nu-i vad niciodata pe toti sapte. Acum il zaresc pe Creator, sta in fata foii de hartie si trage cateva linii cu un creion ros la capat de Temperamental. Visatorul si Creatorul nu se mai inteleg demult si golul dintre ei e sapat pe zi ce trece si de Temperamental. M-am gandit sa-i descatusez pe toti, doar asa, sa vad ce se intampla, dar Pragmaticul... El stie ca, desi ma impart, fara rest, la sapte, dupa egal e ceva cu virgula. De unde imi iau lumina si peste ce o rasfrang in atatea nopti? Ce fac cu soarele din mine in atatea dimineti? Si ce dau lumii inapoi? Apartin unui Univers impartit arbitrar, iar uneori uit in ce zi sunt, de parca timpul s-a oprit din a ne masura destramarea. Sapte ceruri sunt deasupra, dar si sapte dedesubt. In fiecare zi urc si cobor.
P.S. Multumesc prietenilor mei de facebook.com/mihaimorar pentru ca au participat la acest experiment. Acest articol a fost scris impreuna cu ei. Eu am lansat tema, am scris prima fraza, ei l-au continuat.

Comments