Cei care v-ati alinat tineretile cu VHS-uri in care Van Damme facea spagatul perfect si isi tavalea pumnii prin sticla pisata ca sa rupa oasele derbedeilor, o sa aveti o surpriza placuta. Daca nu l-ati inghitit niciodata pe tip, o sa aveti o surpriza si mai placuta. Acea parte a omenirii consumatoare de capete-n gura n-ar trebui sa se simta tradata daca maine ar afla ca Van Damme a decis sa apara numai in filme arthouse. Ar avea cu ce. "J.C.V.D." este o (auto)parodie a lui Van Damme (chiar el, Jean-Claude!), in toate formele pe care il stim: karatistul, omul, idolul, eroul action. insa o parodie care mizeaza pe descoperirea posibilitatilor unui actor. Descoperire care nu este niciodata prea tarzie, se pare! intr-o situatie financiara dezastruoasa, foarte aproape de pierderea custodiei copilului, cu roluri care ii scapa la mustata (culmea, din cauza lui Steven Seagal, care poate isi asteapta si el cantecul de lebada!) J.C.V.D. se reintoarce in Bruxelles, orasul natal. Intra la posta pentru un transfer si cade prada unui jaf cu ostatici. De aici imbroglio-ul: cei din exterior cred ca J.C.V.D. insusi a organizat jaful, in timp ce J.C.V.D. face tot ce-i sta in putere sa rezolve problema. Undeva la granita dintre documentar, autoconfesiune si fictiune action, filmul nu se decide pana la final ce e, dar promite ce nu poate fi. Suspansul e precar, dar macar are un umor bun. in afara de prilejul de a se a se autoparodia si de cateva pasaje (mult prea) reflexive, regizorul Mabrouk El Mechri nu-i ofera, totusi, eroului sau o mare partitura. Jean-Claude inca isi asteapta rolul vietii!

Comments