gui - scump

hao chi -gustos

hen gao xing - cu placere

Vladimir Sorokin (scriitor rus nacut in 1955, autorul unor romane virulent politice) boxeaza viitorul. Si-o face cu toti muschii verbali proiectivi. Sorokin imagineaza lumi in care cele mai traznite inventii tehnice si lingvistice concentreaza foldere de umanitate razboinic apocaliptica (Ziua Opricinicului, tradus si in romineste la Curtea Veche). Prezentul nu e altceva decit suprafata pe care se depun hologramele viitorului. Personajele lui Sorokin digera halci imense de viitor, care ii burdusesc cu senzatii ultratari.

La Teatrul LUNI de la Green Hours, regizorul Alexandru Mihaescu a pus in scena piesa Concretii de Vladimir Sorokin, un adevarat trip multi-media in arhive trendy, unde persoanje si carti celebre sint mutilate pina cind tisnesc din ele membre si organe. Povestea e simpla. Trei tineri high high tech bintuie noaptea intr-o arhiva unde se distreaza furios, accesind carti in ale caror corpuri intra pentru a le spinteca pina la ultima bucatica. Alexandru Mihaescu alege cea mai potrivita formula de spectacol pentru textul lui Sorokin, plin de chinezarii verbale care, nu intrati in panica, sint si traduse. Mihaescu si actorii care intra perfect in povestea anarhic virtuala, transformindu-si de la o secventa la alta mimica si jocul brut corporal - Andreea Bibiri, Katia Pascariu, Marius Damian - concep un performance care pune accentul pe explozia fizicalitatii. Pe fiecare pumn dat in plexul viitorului. Pe fiecare tacere care adoarme, fie si numai pentru o secunda, violenta. Cinty - Vj in acest trip dement care sfideaza timpul - creeaza o dramaturgie vizuala, alternind imagini ambiental abstracte cu citate din filme celebre - Moby Dick - si cu secvente in care actorii sint filmati live. Imaginile suprapuse de Cinty te fac sa vizualizezi fragmentele din carti in care personajele lui Sorokin inghit animalic sexualitatea fictiunii.

Concretii prizeaza timpul liber ca pe un joint anarhic care ii conecteaza la reteaua distrugerii globale. Revolta acestei distrugeri, de o carnalitate furibunda, se produce la nivel fictional. Personajele hacuiesc personaje. Fictiunea sfirteca fictiuni. Totul devine un vertij realo-fictio-futuristic.

Timpul din Concretii este un mega future arhivat in memoria dilatata a unor canibali de biblioteci virtuale carora le ramin intre dinti resturi de personaje spalate in dusuri de singe. Mult, mult singe. Si daca chiar credeti ca viitorul e atit de departe, mai ginditi-va putin. In 2009 ii puteti da un click la Teatrul LUNI.

Comments