Piesa Revolution Calling zice asa: "guess Warhol wasn't wrong / Fame fifteen minutes long / Everyone's using everybody, making the sale / I used to think / That only America's way, way was right / But now the holy dollar rules everybody's lives / Gotta make a million doesn't matter who dies". Cuvinte la fel de actuale azi daca nu si mai actuale, la 20 de ani de cind au fost scrise.

In 1988 aparea un album de cotitura in istoria Heavy Metal, primul album de metal progresiv, opera rock, Operation: Mindcrime. Era al treilea album al trupei americane Queensrÿche, un muzical rock ambitios cu tenta politica, critica a sistemului, dar si thriller existential. Albumul incepe, instrumental, cu "I remember now", despre un anume pacient amnezic aflat la terapie intensiva care incepe sa-si aminteasca in flash-back-uri succesive de ce se gaseste acolo. Aflam ca numele lui este Nikki si ca el este un drogat care a fost manipulat de Doctorul X, spalandu-i creierul pentru a-l folosi ca unealta in asasinate politice. Dar Nikki e indragostit de Sora Mary (Sister Mary), pe care Doctorul ii ordona sa o omoare. Mary e ucisa (sau se sinucide la ordinul subliminal al doctorului), Nikki inebuneste si ajunge in spital.

Am ascultat albumul cu sufletul la gura, efectiv dintr-o bucata, la Mamaia in 1988, venit pe o filiera underground via Suedia si Voltaj; aseara i-am vazut la concert pe baietii din Brasov cu care am ascultat albumul atunci si mereu in perioada urmatoare... In 1991, la primul meu mega-concert de rock la Monsters of Rock din Budapest, trupa de deschidere era Queensrÿche. Am vazut atunci live piese de pe Mindcrime, pe Nepstadion, cu 60.000 de oameni, dar pe lumina. 17 ani mai tirziu Queensrÿche ajung la Bucuresti, la aniversarea albumului lor seminal. La Arenele Romane nu e multa lume, dar cei prezenti formeaza un public excelent, compus din fanii albumului, o medie de virsta destul de unitara, de oameni de 40 de ani, care au avut un Revolution Calling acum 20 de ani si le-a ramas in cap. Mindcrime ramine cel mai ambitios proiect din Metal (orchestrat de regretatul Michael Kamen), teatru rock, produs pe scena cu efecte teatrale si cinematografice, un Candidatul Manciurian muzical, influentat de The Wall al celor de la Pink Floyd. E un album atit de cult, incit, in 2006 trupa a scos continuarea, Operation: Mindcrime II. Aici Nikki, eliberat din inchisoare, inca torturat de remuscari pentru moartea lui Mary, concepe un plan de razbunare impotriva lui Dr. X, (acum personificat de Ronnie James Dio). Discul este si un comentariu al noilor vremuri americane, mai rele decit cele anterioare ! Din pacate Queensrÿche au taiat albumul la Bucuresti la 25 %, nu stiu daca din cauza timpului (s-a inceput dupa o lunga intirziere) sau asa e prescurtat in versiunea asta a turneului. Pamela Moore (Sister Mary) a fost prezenta pe scena alaturi de trupa, noul chitarist Mike Stone (din 2003, dupa ce a plecat Chris De Garmo), excelent, completindu-i pe Michael Wilton si basistul Eddie Jackson, secondati de ritmul feroce al bateristului Scott Rockenfeld. Geoff Tate ramine una din cel mai bune voci din rock, totodata actor principal, protagonistul showului, la superlativ. Poate intr-o zi va fi si film (Tate a scris un scenariu si negociaza cu studiourile hollywoodiene), dar aseara Operation: Mindcrime era oricum cel mai bun film din oras. "I remember now", ceea ce inca n-am uitat.

Comments