Lumea este mult mai frumoasa din mers. Lucrurile stralucesc si te hipnotizeaza mai tare din viteza, ca si cum domnul in halat alb ti-ar clatina, ca in desene animate, ceasul cu lant in fata ochilor cu 250 la ora. Saptamana trecuta am intrat oficial in echipa Top Gear si m-am aruncat intr-un drive test dement cu un Audi A5 cabrio. Asa am redescoperit bucuria de a rupe lantul aparent fara motiv. Logic, nu exista nicio ratiune puternica pentru care te-ai gandi brusc sa faci, asa, un drum pana la Sibiu. Acum, daca ne gandim ca Cioran e cel care a spus ca munca e un blestem pe care omul l-a transformat in voluptate, merita si un drum pana la Rasinari. Din cauza asta, o buna parte a publicului socoteste masinile ca pe niste mijloace de transport care ne ajuta sa ne bucuram de statiile de benzina. Incepe sa se piarda, prin rotitele mecanismului care ne stinge lumina devreme, bucuria asta a aventurii, in care suni si zici: hai sa luam cina la cetatea Enisala in seara asta, eu iau mancarea, voi ocupati-va de bautura si felinare. In plus, nu poti fotografia totul, nu poti prinde toate detaliile, nu ai cum sa captezi si figurile oamenilor, vorbele lor, ochii si mersul femeilor, lumina si praful pe care il ridica animalele intoarse de la pascut sau copiii care se stramba pe marginea drumului. Toate astea, traite sau nu, se transforma in povesti care mor a doua zi sau nostalgii pe care le porti cu tine toată viata. Pentru ca urmatoarea statie are peronul mereu pe partea cealalta.

Comments