"Un politist corupt" al lui Werner Herzog nu e filmul pe care ai sansa sa-l vezi la cinema in mod curent. E mai degraba genul de chestie gonzo despre care susotesc la o bere pustii abonati la feed-ul cu ciudatenii. Dar uite ca soarta a vrut altfel si e pacat sa ratati o asemenea dementa pe ecran mare, zic. In primul rand nu e vorba despre un film politist - e un altfel de film despre un politist care, in timp ce rezolva niste omucideri, isi face rost de droguri, pierde la pariuri, gaseste clienti pentru gagica-sa si face bani trecand, in timpul liber, de partea baietilor rai. Cu toate ca pare familiar (in 1992 Abel Ferrara primea aplauzele publicului pentru un film cu acelasi titlu), "Bad Lieutenant"-ul de azi nu e un remake - cum de altfel si refuza sa-l numeasca. Herzog merge pe un scenariu rescris si il lasa pe Nicholas Cage sa curga in rolul principal. Si cand spun sa curga, exact la asta ma refer - Cage deschide generos robinetul cu tot ce-i place: privire de dement innascut, spate cocosat si grimase caricaturale care joaca disperarea. Herzog il secondeaza si il lasa sa se caricaturizeze pana intr-acolo unde devine clar ca totul e o ironie (ni-l arata in prim-planuri generoase cum improvizeaza), pentru ca la randul lui refuza sa dirijeze o simfonie compusa de altcineva. Chiar daca pastreaza notele trippy, simfonia lui nu mai contine problematica moral-religioasa pe care o avea cea a lui Ferrara; in timp ce Harvey Keitel lua cu demonii la tranta si se tara in genunchi in fata unui Christ imaginar, Nicholas Cage vede soparle in loc de Iisusi si nici nu-si pune problema salvarii. De-al nostru, cum ar veni!

Comments