*** Unde scurte. Jurnal indirect de Monica Lovinescu. Inceputul unui text din 22 mai 1969 gasesc ca ar fi fost perfect ca motto pentru celebrul numar din Dilema dedicat lui Eminescu. „Nu e nimic paradoxal in a pretinde ca cel mai mare dar pe care-l poti face unui clasic este irespectul fata de el. Aceasta afirmatie devine si mai putin paradoxala daca adaugam imediat ca irespectul nu priveste de fapt textul clasic, ci traditia care l-a inghetat intr-o forma mostenita”. Un alt scriitor mitologizat, nu fara ajutorul autorului insusi, e Nichita Stanescu. Prin urmare, tot un poet. Am putea spune ca suntem un popor cu o sensibilitate iesita din comun. Problema e ca avem de-a face cu o falsa sensibilitate, cu o superficiala admiratie, nicidecum cu o profunda intelegere. Poezia lui Nichita (Alex Stefanescu observa foarte bine ca Nichita Stanescu e singurul scriitor de la noi caruia e de ajuns sa-i rostesti numele mic pentru ca toata lumea sa stie despre cine-i vorba) e departe de a fi accesibila. Cu toate acestea, succesul ei a fost (si intr-o oarecare masura continua sa fie) foarte mare.
*** Cioran greseste cand spune ca doar budismul este o filosofie care se rasfrange concret in viata individului. Intr-adevar, filosofia occidentala nu are ca trasatura generala aceasta revarsare in concret, dar exista cazuri de filosofi occidentali care au practicat ceea ce au propovaduit. Cel mai bun exemplu e Socrate, „a carui opera filosofica – spune Pierre Hadot in Ce este filosofia antica - nu este alta decat viata si moartea sa”. Filosofii occidentali nu se supun unei singure „dogme” si atunci e normal ca ei sa fie diferiti. Apoi, asa cum bine observa Badilita in Filosofia ca exercitiu spiritual, crestinismul a fost la inceputurile sale o filosofie traita.
 

Comments