Vad prin librarii tot felul de carti despre "cele mai frumoase" opere literare, orase, picturi, manastiri, biserici, muzee etc. Sunt carti de lux, scrise de autori straini, unele dintre ele pline de snobism si de ignoranta, dar care reflecta o realitate tragica pentru noi. Iata: Printre cele "1001 de carti de citit într-o viata" nu sunt de gasit decat doua romanesti: Padurea spanzuratilor si Pe culmile disperarii; Într-un album dedicat celor mai frumoase manastiri si biserici, Romania este inexistenta. Care Voronet?!... Care Sucevita?!... Mofturi, monser!; În nenumaratele volume despre istoria picturii abia de-l afli pe Brauner (considerat francez). Într-un singur album, dedicat naturilor moarte, am gasit vorbindu-se si despre o panza de N. Grigorescu. Care Luchian?!... Care Tonitza?!... Care Petrascu?!... Care Pallady?!...; Cand e vorba de sculptura, ne salveaza Brancusi. Dar Paciurea ar merita si el celebritatea; Într-un album dedicat celor mai importante muzee din lume, apare (miraculos!) si MNAR; Cat despre cele mai frumoase orase din lume, e inutil sa mai spun ca niciun oras din tara noastra nu a fost luat în calcul. Cam asa stam, în ciuda eforturile extraordinare depuse de ICR în ultimii patru ani si ceva. Se vede treaba ca e nevoie de continuitate. Doar facand din cultura romana o prezenta permanenta în Occident putem spera la mai mult. Si totusi, sunt unii care doresc desfiintarea institutului. De necrezut!...