O poezie stranie, cu rupturi nelinistitoare, cu o densitate si o putere a trairilor care amintesc de filmele thriller. Minimalista, nevrotica, poezia lui Ciupureanu pare sa fie rezultatul unei slefuiri obsesive a revoltelor interioare. Cred in varianta aceasta cu atat mai mult cu cat am aflat ca in anii '90 Ciupureanu a scris versuri pentru formatia de punk Terror Art.

Fara sa incerc sa spun ca poezia lui Ciupureanu este tributara cuiva, caci nu este, trebuie sa remarc, totusi, ca e aici ceva din vizionarismul greu, mortuar al lui Bacovia (Nicolae Manolescu a spus acelasi lucru), totul procesat intr-o stilistica spectaculoasa, cam ca la Virgil Mazilescu.

La recent infiintata Casa de Editura Blecher a aparut zilele trecute volumul „Miscari de insecta”, pe a carui coperta 4 Gabriel Dalis scrie pe buna dreptate: „Situat pe linia tragica a poeziei romanesti, Ionel Ciupureanu este un mare poet, deocamdata cunoscut mult mai putin decat merita”.

Presimt ca anul 2011 o sa fie un an bun pentru poetul Ciupureanu, „Miscari de insecta” promite o astfel de evolutie a lucrurilor. Nu stiu cate dintre poemele cuprinse in acest volum sunt noi, cert este ca unele sunt preluate din „Adormisem si ma gandeam”. Cum poetul a mai publicat alte patru carti, e posibil sa fie vorba de un ”The Best Of”. Oricum, mizez pe un impact sporit al acestui ultim volum al lui Ciupureanu, fiindca sunt convins ca oamenii de la Casa de Editura Max Blecher stiu cum sa il promoveze. Cartea beneficiaza deja de un prim avantaj: arata bine (conceptia grafica a Anei Toma e foarte inspirata).