Nascut in 1951, regizorul elvetian Christoph Marthaler ingheata timpul, il imobilizeaza, ii inchiriaza durata cronometrabila si o transforma in spatiu sonor, anulandu-i curgerea obisnuita. Timpul are in spectacolele lui Marthaler greutate si adancime. E ca si cum intr-un moment de nemiscare s-ar scurge si-ar intepeni toata agitatia haotica a lumii. Marthaler scoate angoasa rapiditatii din timp, goleste presiunea vitezei de autoritate si instituie o logica a desfasurarii temporale care are propria ei ordine. Timpul spectacolului submineaza timpul din afara lui si reprezinta un manifestimpotriva totalitarismului "fast-agoniei". Fara sa traga de timp, Marthaler lungeste caderea intr-un cadran al timpului de spectacol care n-are nici o legatura cu senzatia trecerii din realitatea cotidiana. Asa cum afirma Vincent Baudriller in cartea dedicata celor doi artisti asociati - "suspendarea timpului este pentru spectator o experienta fizica". In spectacolele regizorului elvetian, secundele si minutele iti intra-n piele si-ti scrasnesc in toti muschii. Timpul are o profunda calitate senzoriala. Se aude, se miroase, se vede.