Zinos Kazantsakis, un grec adoptat de Hamburg conduce o taverna. Soul Kitchen, un fost depozit amenjat cu suflet, este locul in care el gateste cu si mai mult suflet mancare basic pentru o clientela deloc pretentioasa; in care un batran fara casa isi gaseste din mila adapostul si construieste linistit o barca; e locul care il impidica pe acelasi Zinos sa o urmeze pe iubita lui, o nemtoaica bogata, in China, acolo unde ea si-a gasit un job bun. E si locul care ii provoaca o hernie si dureri de cap financiare (taxe peste taxe peste taxe), care il face pe un pretins prieten sa apeleze la tertipuri obscene ca sa obtina spatiul si care, in fine, il aduce pe grecul nostru impreuna cu un bucatar nebun - genul care infige un cutit in masa clientului si ii spune ceva ce probabil n-ati vrea niciodata sa auziti de la un chef.. Mai apar in scena o chelnerita bunuta, un frate iesit de la inchisoare (culmea, grec si el!) - baiat bun, dar cam tantalau -, care trage dupa el niste prieneni si mai tantalai - genul care, daca fetei ii place muzica dintr-un club, il pocnesc pe DJ si pleaca si cu turntable-ul, si cu vinilurile; totul pentru ea. Si daca ar fi doar atat locul asta, care hraneste, adaposteste, distreaza, aduna povesti si naste conflicte.. "Taverna Soul Kitchen" e filmul in care regizorul german de origine turca Fatih Akin e mai comic (un comic sec) si mai lejer ca niciodata - in ton si rezolvari. Dar sentimentul de usuratate a plotului (care e deliberat) nu goleste personajele de substantialitate si nu anuleaza dramatismul situatiilor. E aproape la fel de electric precum "Gegen die Wand", la fel de senzual-senzorial precum "Crossing the Bridge: The Sound of Istanbul" si la fel de ritmat ca amandoua. Insa e mai comic, mai stupid, dar in masura in care comicul si stupiditatea creeaza empatie si descriu momente simple din viata unor personaje pe care ajungi sa le cunosti pe dinauntru - auzi ce asculta, vezi unde traiesc, simti ce mananca. In "Soul Kitchen", filmul, pulseaza viata unui oras (Hamburgul); in Soul Kitchen, taverna, simti cum petrecerile si mancarea devin schimb spiritual, experinte interculturale. Un film ca un festin.      

Comments