S-a dus si 1 mai-ul asta si am ramas iar doar cu multe amintiri: unele frumoase, altele mai putin frumoase. Frumos a fost ca am ascultat muzica pe care mi-o doream. Am avut de unde alege in materie de petreceri sau mai bine spus in materie de muzica electronica. Asa ca, cel putin teroretic, lumea ar fi trebuit sa fie multumita. Dar deh... cei vesnic nemultumiti nu au lipsit nici anul asta: ba ca la Kudos au fost prea multe pitzipoance umflate bine in locurile esentiale si prea multi gabori dornici de ponturi, ba ca Lee Burridge nu mai e ce-a fost odata, ba ca Luciano a dat-o in prea mult comert, ca la cortul Sunwaves a plouat si "asta nu e motiv de mandrie" (n.a: din cauza ploii de afara, cortul nu a putut fi decopertat, lucru ce a dus la condens, cateva picaturi ici si colo, iar proiectiile erau con-dance) etc. etc.

S-a lasat ca de obicei si cu arestari la plaja, langa plaja. S-a lasat si cu o campanie mediatica (o penibilitate jenanta in care muzica electronica era echivalentul consumului de droguri) in care fiecare a aruncat cu vorbe in cine a vrut si a putut. Nimeni nu a ridicat insa un deget impotriva adevaratilor vinovati: cei care ar trebui sa se ocupe asa cum trebuie de informarea tinerilor in ceea ce priveste consumul de droguri, droguri si efectele lor, stadii de dependenta, dependenta fizica si/sau psihica etc. Vorbesc desigur de o ADEVARATA campanie, nu de sloganurile facute pe branci de niste babe speriate care fac atac de panica la coada la paine.

Dar, la cum merg lucrurile pe la noi, nu ma mira... insa nu se poate sa nu observ cum cainii latra si caravana, adevarata caravana, adevaratul circ, trec mai departe...

Revin la nemultumitii, vesnicii nemultumiti de petreceri, oameni, locuri s.a.m.d. De obicei sunt aceiasi oameni. (once a plaintiff, always a plaintiff daca mi se permite) Ma intreb unde a ramas pasiunea pentru muzica, pentru dans, pentru nice feelings. Unde s-o fi pierdut ideea de "pozitive thinking" si mai ales de ce s-a pierdut. In fine.

In ceea ce ma priveste, am avut un 1 mai foarte obositor (cam greu sa petreci 4 zile cu bass-ul in perna) agitat, dar una peste alta... FRUMOS. Cu good feelings. Good energy. Good people.

Am dansat pana la epuizare fara sa imi pese de nimic decat de muzica. In rarele momente de "look around" m-am amuzat de clubberii tatuati, fani declarati ai numarului 16. Atat despre asta...

Ce m-a impresionat cu adevarat a fost party-ul pentru care venisem la mare: Luciano la cortul Sunwaves. Dupa 10 ani de cand tot ascult muzica electronica, Luce a reusit sa ma scoata (iar!) din "grafic-ul" miscarilor de la petrecerile obisnuite... Inca mai visez cu ochii deschisi la ce-a fost de la 5 la 10 dimineata la Sunwaves.

ONE FM a fost prezent trup si suflet langa cei care respira muzica electronica. Iar cei care respira muzica electronica au fluturat eventaiul alb in semn de... good job ONE FM!

Comments