Este povestea unei balerine new-yorkeze, Nina (Natalie Portman) care, pentru a interpreta rolul dublu Odette-Odile din "Lacul lebedelor",  incredintat de coregraful companiei, Thomas Leroy (Vincent Cassel), trebuie sa-si descopere natura feminina profunda, senzuala si sexuala. Dar aceasta cautare impulsionata de coregraful-manipulator vine contra naturii ei obsedate de perfectiune tehnica si controlul miscarilor, obsesie intretinuta psihic de o mama fosta balerina, excesiv de protectoare. De fapt tinta Ninei este visul oricarui artist - atingerea echilibrului dintre abandon irational si perfectiune tehnica, dintre natura sa dionisiaca si apolinica. Necunoscandu-si latura dionisiaca, Nina nu poate sa recreeze acest echilibru pe scena si incet-incet incepe sa se lase prada tensiunilor interioare in explorarea propriei sexualitati. Si aici apare Darren Aronofsky. Pentru a traduce fricile si obsesiile Ninei, el foloseste mijloace stilistice redundante si atat de obsesiv repetate ca nu stii daca in spatele angoaselor Ninei nu se afla cele ale lui Aronofsky insusi. Jumatate imprumutate de la expresionisti, jumatate din filmul horror, aceste mijloace stilistice / motive tematice se inghesuie in a-i arata spectatorului ce personaj bantuit e Nina, care e cheia ei porivit lui Freud si cum povestea si trairile proprii se confunda cu rolul de interpretat. Pe langa abrambureala de obiectiv/subiectiv (nu e confuzie stranie, e chiar ambrambureala), jocul cu dualitatea, prim-planuri, fragmentare in oglinzi, sunete disruptive, regizorul fixeaza pana la epuizare camera in ceafa lui Natalie Portman care, cand nu gafaie in oglinda, se tine cat poate de incordata la trup si minte, fie ca danseaza, fie ca nu. Tensiunea viscerala, dezvaluita mult prea devreme, e adesea inlocuita de falsitatea unor momente care se succed aiuritor - e atata zgomot si zbucium ca, la un moment dat, filmul nu mai are de unde creste. Si, a propos de scenele de balet, nu am inteles de unde atata incantare - in loc de corpuri dansand in mare parte sunt doar fragmente de corp ciopartite de camera. Lucrul asta nu are o intentie stilistica, ci e doar un truc ieftin pentru a suplini evidente lipsuri.