Ma enervez pe zi ce trece. Pe langa animalele din trafic, bovine fara simtul proportiilor si al distantei, gasesc din ce in ce mai des motive sa ma intreb de ce naiba n-am ramas in America atunci cand am avut ocazia. Da, stiu. Nicaieri nu-i ca acasa. Pai, intr-adevar, nu e. Unde mai gasesti, de exemplu, taximetristi care, dupa ce le dai adresa, te apostrofeaza ca te-au dus la un alt numar decat cel pe care i l-ai spus raspicat cu 20 de minute mai devreme? A, pai daca stiam, o luam pe Iancului. Ei, na! Serios? Pe acolo o luai? Unde mai intalnesti domni care-si ridica tricoul pe strada sau pe faleza, la plimbarea de seara,  ca sa se scarpine pe burta? In ce alt colt de rai al planetei bodyguarzii din club se poarta de parca iti fac o favoare ca nu te scuipa-ntre ochi cand intri in sfantul lacas? Unde mai sunt pui de dac care devin peste noapte vedete daca se intampla sa nimereasca numerele la loto? Eu, una, m-am plictisit de semi-pitipoancele de clasa a saptea care se pozeaza cracanate pe catedra. Si ce e mai rau e ca, in loc sa schimbam sau sa NE schimbam, supravietuim in dulcele stil clasic de adaptare. E razboi? Cine castiga? Pac! In tabara lui. A, se schimba sansele? Pac! Schimbam aliatii. Important e sa fim cu aia care castiga.
Stiu. E perioada concediilor, plecati la mare-munte-Turcia-Delta-Spania. N-aveti chef de articole moralizatoare. Dar sa nu ziceti ca nu v-am avertizat cand, la serviciu, o sa va treziti intr-o zi cu un sef tanar, pus "de sus", care poate a scris in teza de bacalaureat ca "Manole a pus-o pe Ana la zid si a inceput s-o lucreze." Concediu placut!

Comments